Pâine fără sare

bread on basket
Fotografie de Markus Spiske temporausch.com pe Pexels.com

După o pauză destul de lungă, revin cu o nouă rețetă fără sare. Pâine fără sare, de data aceasta.

Sunt departe de fi vreo specialistă în materie de pâine, deși de câțiva ani fac destul de des pâine în casă, uneori de drag, alteori de nevoie. De drag am început să fac cu mult timp înainte de regimul fără sare, pentru că am primit cadou un aparat de pâine pe care-l recomand 100%. Pe lângă faptul că nicio pâine nu se compară cu pâinea proaspătă și caldă, făcută în casă, aparatul e si foarte rezistent. Scriind acum, am conștientizat faptul că îl am de zece ani și încă funcționează perfect.

De cele mai multe ori am făcut pâine normală, adăugând diverse semințe, care, mai ales în cazul regimului fără sare, aduc un plus de gust.  Altfel, chiar și fără semințe, simplul miros al pâinii proaspăt coapte face diferența într-un asemenea regim. În primul an, soțul meu consuma cu greu pâinea fără sare din comerț, pe când cea făcută în casă era o adevărată delicatesă.

Ce nu-mi plăcea însă în mod special la pâinea de casă făcută de mine era textura pe care o avea a doua zi. Da, orice pâine se schimbă atunci când trece o noapte, dar cea din comerț se taie mai ușor și parcă e altfel.

Totul până când am descoperit, pur întâmplător, o rețetă de pâine deosebită.

Tot de mai mulți, ani fac pizza după rețeta lui Jamie Oliver din cartea Cu Jamie în Italia. Înainte de cartea asta am încercat multe rețete de pizza, dar niciuna nu m-a mulțumit suficient cît să o notez și să o și repet. Aluatul de pizza din cartea lui Jamie s-a dovedit însă a fi perfect și dacă tot am ajuns aici, pizza de casă, cu carne și/sau legume poate fi și ea un preparat fără sare gustos. Dacă regimul nu e foarte strict, eu recomand să nu renunțați la mozzarella (care conține sare); altfel, poate fi înlocuită cu brânză dulce proaspătă și tot iese delicioasă.

Revenind însă la pâine, ea are mare legătură cu rețeta de aluat de pizza a lui Jamie, fiind de fapt, aceeași.

S-a întâmplat că într-o zi am făcut mai mult aluat decât aveam nevoie și, la final, neștiind ce să fac cu cel rămas, am modelat două pâinici pe care le-am uns cu lapte și le-am presărat cu semințe de mac. Rezultatul a fost unul neașteptat și deosebit. O pâine fragedă cu o textură perfectă, care a rămas la fel chiar și a doua zi. Secretul? Cred că secretul  e grișul 😉, dar voi scrie mai jos toată rețeta.

Ingrediente:

650 ml.apă călduță

800 gr.făină

200 gr.griș

1 lingură zahăr

2-3 linguri ulei de măsline – adăugat de mine; nu e în rețeta originală

2 plicuri de 7 grame de drojdie uscată

Lapte sau ou pentru uns

Semnințe sau ierburi dupa gust, adăugate în aluat sau presărate pe deasupra

De obicei, eu prepar aluatul la mașina de pâine respectând regula clasică – mai întâi ingredientele lichide, apoi solide, ultima fiind drojdia.

Atunci când îl prepar manual, amestec puțină apă călduță cu zahărul și drojdia și după câteva minute le încorporez treptat în restul ingredientelor. Uleiul îl adaug ultimul, puțin câte puțin, în timp ce frământ aluatul – ajută ca aluatul să nu se lipească de mâini.

După frământare, aluatul se lăsa la crescut, într-un loc cald, cam 30 de minute și apoi se modelează din el o pâine sau mai multe, după preferințe. Pâinea se crestează cu cuțitul și se unge cu lapte sau ou.

Aluatul e perfect pentru pizza – iese un blat pufos, depinde și de gusturi – dar, așa cum spuneam, tot din el iese și această pâine minunată.

Pentru coacere folosesc programul presetat al mașinii de pâine sau, dacă o prepar manual, folosesc programul de pâine al cuptorului electric – presupun că cele mai multe au un astfel de program – preîncălzit la 180 de grade.

Modul de coacere are și el importanța lui, destul de mare aș spune. Spre exemplu, pizza după rețeta de mai sus am făcut în vreo patru cuptoare diferite, din care două clasice. A ieșit perfecta în trei din ele.

În acest moment, în cuptorul pe care îl am, setez temperatura de 230 de grade, pun pizza în cuptorul preîncălzit și o țin aproximatv 15 minute. Jamie recomandă 250 de grade- la mine nu a funcționat această variantă.

Recomand cu drag și carte lui Jamie Oliver – sosul pentru pizza e și el delicios – deși primele imagini care îmi vin în minte când mă gândesc la emisiunile lui sunt acelea în care adaugă în mancare sare grunjoasă, proaspăt râșnită, precum și alte condimente zdrobite în mojar. Tocmai aceste condimente însă,  alături de modul în care le folosește, fac ca preparatele lui să fie delicioase chiar și dacă renunțăm la sare.

Poftă buna!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close