În acest an luna februarie are o zi în plus. Cum nimic nu e întâmplător, ziua asta are o semnificație aparte. În cazul în care nu știați, ziua aceasta este pentru mămici obosite care si-au umplut telefonul cu o mulțime alarme pentru medicamente – pentru că atunci când vine vorba de medicamente pe care trebuie sa le dai copiilor, dar și adulților trebuie să fii foarte atent – care dereglează planificările de pe telefon; pentru mămici obosite care au uitat în ce dată sunt, care s-au săturat tare de tot de viroze ce par că se termină, dar tot revin, și și-au rătăcit entuziasmul, dar și pentru mămici obosite care au decis să își depășească limitele și să facă lucruri noi care le-au captat toată atenția rămasă. Ziua aceasta mai este și pentru acei oameni care și-au făcut un colț de lucru special și frumos, unde au pus un calendar de hârtie pe care și-au notat lucruri importante, dar în care n-au mai găsit timpul să se așeze. Apoi, ziua aceasta este pentru toți oamenii care aveau nevoie de o zi în plus. Este pentru voi și este pentru mine.

Interesant e cum ieri băiețelul meu Tudor mi-a spus că nu mi-am mai folosit biroul (colțul meu special care este doar al meu în casa noastră) și calendarul (acela cu Findus). Am ezitat o clipă, dar nu m-am dus să îl verific. N-am nimic special de făcut, mi-am zis.

Apoi, aseară, instructorul care mă ajută la condus ( acea limită pe care m-am hotărât să o depășesc) m-a sunat pentru a îmi propune să ne vedem mai târziu astăzi, fapt care face posibilă publicarea acestui articol, la această oră. Nu în ultimul rând, un mesaj de la o prietenă dragă, alături de faptul că băiețelul nu s-a trezit atunci când m-am strecurat în această dimineață afară din cameră m-au ajutat pe mine să mă trezesc la realitate.

Prin urmare, dacă data trecută am scris depre ianuarie că e blue, despre februarie aș putea spune că e luna uitarii. N-am niciun studiu în spate, dar sunt aproape sigură că aceasta e luna în care uităm de aproape tot ce ne-am propus.

Totuși, să nu credeți că am uitat de tot. În primul rând ,am pierdut noțiunea timpului și am uitat în ce dată suntem. Altfel, un cadou frumos, deja pregatit, astepta să fie dăruit într-un mod special. Desigur că nu mai poate fi dăruit în felul în care planificasem, dar cred că asta nu-l face mai puțin frumos.

Așadar, luna aceasta am uitat să public articolul de pe data de 24 februarie, despre Crăciun, dar am primit eu un cadou – o zi în plus – ceea ce mi se pare minunat. Crăciunul din februarie o să fie și mai deosebit dacă îl sărbatorim într-o zi specială. Peste patru ani de acum încolo, cei care l-au sărbătorit își vor aminti cu drag.

Cum îl sărbătorim? În toată nebunia aceasta n-aș recomanda vizite în locuri aglomerate, dar tot putem să facem gesturi frumoase. Provocarea zilei e să descoperim cât mai multe fapte bune, cam câte putem face într-o zi. Spontan, fără pregătiri. Așadar, vă invit astăzi să descoperiți orice oportunitate de a face o faptă bună și să profitați de ea.

Apoi, celor care își îndreptau atenția spre copiii, sau bătrânii despre care am vorbit în primul articol, dar au uitat, la fel ca mine, le recomand să-i sune. Sunați și spuneți că ați uitat, dar n-ați uitat de tot. Trimiteți un cadou. Faceți o donație. Faceți orice. O faptă bună nu necesită foarte mult timp, iar noi avem o zi întreagă la dispoziție pentru a salva Crăciunul.

Așadar, fiți mai buni astăzi! Nu așteptați Crăciunul din decembrie.

La final, tot în spiritul Crăciunului vă propun și să iertați. Să vedeți în spatele unor fapte, sau în spatele lipsei unor fapte și să iertați. E un aspect interesant despre care îmi propun să mai scriu. Acum, însă, fug să mă pregătesc pentru condus și, apoi, pentru o vânătoare de oportunități care invită la fapte bune. Ca să salvăm Craciunul în ultimul moment. Fix ca în filmele clasice.

Cum spuneam și data trecută, dacă ați nimerit pe aici din întâmplare, nu urmăriți blogul meu în mod normal și nici nu intenționați să faceți asta, dar vă place ideea mea de a sărbători Crăciunul în fiecare lună, vă recomand să vă notați pe telefon, sau pe un calendar. Suntem oameni. E normal să uităm. În câteva minute însă, puteți să vă planificați ca în fiecare lună din anul ce urmează să vă amintiți să faceți o faptă bună pe care în mod normal o faceți doar de Crăciun. Nu uitați însă să vă și verificați calendarul 🙂 iar dacă uitați, fiți blânzi cu voi. Niciodată nu e prea târziu.

Găsiți aici primul articol din serie și aici pe al doilea.

Crăciun fericit tuturor!