1. Fotbal sau orice alt joc cu mingea. Atât copiii foarte mici, cât și copiii mai mari vor găsi tot felul de idei creative dacă le oferim o minge. Nu avem nevoie de un loc de joacă pentru asta. De fapt, aceste jocuri cu mingea nu ar trebui jucate nici în mod normal la locul de joacă, în special dacă acolo sunt mai mulți copii deoarece riscul de accidentare e mare.
2. Șotronul simplu sau reinventat sub forma unui traseu desenat tot cu cretă. Traseul poate cuprinde pistă de alergat, zonă de sărit, mers cu spatele, mers pe sfoară (în acest caz, pe o linie desenată) și multe altele. Copiii sunt încântați, noi am făcut un astfel de traseu pe trotuarul din fața blocului. Distracția a fost maximă.
3. Plimbare cu bicicleta, rolele, trotineta… La fel ca în cazul jocurilor cu mingea, mersul pe bicicletă sau altele asemenea nu ar trebui să fie exersat la locul de joacă. Spre exemplu, băiețelul meu s-a rănit destul de tare într-o zi pentru că s-a ciocnit de o bicicletă. Echipați corespunzător, copiii pot învăța mersul pe bicicletă sau alte vehicule asemănătoare în orice loc.
4. Picnic cu mâncare adevărată, sau doar în joacă, folosind ceea ce găsim în natură. Spre exemplu, noi ne jucăm cu bețișoare, conuri, ghinde, frunze sau chiar pământ, iar mâncarea pregătită de copii în acest fel e cea mai delicioasă.. De asemenea, copiii adoră momentele în care pregătim un pachet acasă și meregem afară, cu o pătură, la picnic.
5. Jocuri de rol, în care să ne lăsăm imaginația să zburde în orice direcție dorim noi. Acestea nu sunt doar distractive, sunt și foarte utile, atât pentru a afla diverse lucruri de la/ despre copil, cât și pentru a îi învața lucruri utile. Găsiți aici un exemplu despre cum am folosit eu jocul de rol pentru a îi învața pe copii cum să reacționeze atunci când sunt în pericol.
6. Elastic – poate unii părinți își amintesc – sau sărituri cu coarda.
7. Joaca de-a v-ați ascunselea nu mai are nevoie de vreo introducere specială. Toți copiii o iubesc, de la cei mai mici, la cel mai mari. Noi, părinții, ne putem implica activ în această joacă. Cu siguranță va fi distractiv.
8. Joaca de-a prinselea, de-a hoții și polițiștii, sau orice alte variații, inclusiv leapșa, dacă sunt mai mulți jucători.
9. Jocuri cu baloane de săpun. Există pistoale care fac baloane foarte ușor și foarte multe alte dispozitive, inclusiv unele care fac baloane uriașe. Copiii, indiferent de vârstă, sunt încântați și nu exagerez. Noi, părinții, facem adesea greșeala de a considera că avem copii prea mari pentru anumite jocuri. Mie mi s-a întâmplat frecvent ca, atunci când mă jucam cu copiii cu baloane de săpun, să fim priviți cu jind de copii mai mari. Unii au îndrăznit să întrebe dacă se pot alătura și nu vă pot descrie bucuria din ochii lor atunci când au făcut-o.
10. Jocuri cu pistoale cu apă sau praștii cu baloane cu apă. Acestea pot fi folosite doar vara și, în funcție de context, putem să stabilim anumite reguli. Spre exemplu, noi am stabilit să nu stropim alți oameni și nu ne stropim nici unii pe alții dacă nu e foarte cald și dacă nu suntem aproape de casă. În schimb, copiii stropesc copaci sau flori și se bucură foarte tare de aceasă experiență.
11. Înălțarea unui zmeu, dacă vântul permite, este o activitate care, din nou, aduce multă bucurie în ochii copiilor și îi atrage pe toți ca un magnet.
12. Folosirea unor baloane ca înlocuitor pentru zmeu sau pentru o minge are efecte surprinzătoare. Copiii aleargă, sar, râd și își consumă energia într-un mod tare plăcut, cu mențiunea că, dacă e vânt, e musai ca baloanele să fie legate cu o ață. De asemenea, putem desena diverse fețe pe baloane. Va fi și mai distractiv.
13. Întreceri, cu desenarea pe jos a liniilor de start și de sosire și, eventual, premii simbolice. În plus, dacă dorim să facem lucrurile și mai interesante, putem desena și diverse obsacole pe parcursul traseului.
14. Organizarea unor mici spectacole sau piese de teatru improvizate. Multor copii le place să fie în centrul atenției și să povestească despre ei sau lucrurile importante pentru ei. De asemenea, toți ne-am jucat la un moment dat de-a ceva, unde acel ceva reprezenta un personaj dintr-o poveste sau desen animat. Cu această ocazie, ne putem aminti câ de mult ne plăcea.
15. Vânătoare de comori, cu comori ascunse de părinți sau de copii. Comorile nu trebuie să fie obiecte valoroase, ci lucruri care au o anumită valoare pentru copii.
16. Vânătoare de comori din natură, unde comorile reprezintă diverse lucruri care pot fi găsite afară: trifoi cu patru foi, o piatră în formă de inimă, o frunză sau o floare de o anumită culoare, o cochilie de melc și tot așa.
17. Construirea unui ierbar sau a unui insectar. La acesta din urmă am o ușoară ezitare pentru că nu-mi place să omor insecte, situație în care aș recomanda, mai degrabă observarea și fotografierea insectelor, eventual crearea unui album cu aceste fotografii. În orice caz, copiii pot fi mici detectivi în această misiune și nu cred că există copil care să nu fie atras de ideea de a fi detectiv sau explorator.
18. Citirea unei cărți, în natură, ar putea, la primul gând, să nu pară cea mai distractivă activitate, dar dacă alegem cartea cu atenție, s-ar putea să avem pare de o surpriză. Găsiți aici multe recomandări de cărți.
19. Cățărarea în copaci e ceva de care ar trebui să aibă parte toți copiii. Din păcate, treaba asta nu e mereu posibilă în orașe unde, chiar și când găsim copaci, aceștia sunt mari și există riscul de accidentare. Totuși, e ceva ce merită luat în calcul, pentru atunci când se ivește o oportunitate de acest fel.
20. Joaca cu jucării va fi diferită și mult mai interesantă afară. Copiii se pot folosi de tot felul de lucruri din natură pentru a construi căsuțe sau orice le mai trece prin minte. Posibilitățile sunt nelimitate.
21. Joaca de orice fel, împreună cu părinții va rămâne mereu prima opțiune a copilului și, desigur, una dintre cele mai sănătoase. Pentru idei de jocuri împreună cu copiii, vă invit să citiți și acest articol.

---

Notă! Am scris acest articol în perioada pandemiei, într-un moment când eram tare furioasă și am încercat să scot ceva bun din furia asta. El este un foarte bun exemplu de cum să faci ceva bun din ceva rău. Pentru că mereu, atunci când corpul îți este invadat de energia dată de o emoție așa zis negativă, ai cel puțin două opțiuni pentru a consuma această energie.

Mai jos sunt gândurile mele din acel moment, gânduri generate de faptul că locurile de joacă erau închise, noi încercam să respectăm această regulă, dar mereu ne loveam de faptul că foarte mulți oameni nu făceau asta, copiii mei nu înțelegeau de ce și eu mă aflam într-o situație neplăcută atunci când ei vedeau copii jucându-se în locurile de joacă. Puteți citi și aceste gânduri sau puteți alege să explorați acest blog și să descoperiți articole mai noi, din prezent.

---

De vreo două săptămâni o imagine îmi tot apare în minte și nu vrea să plece. Văd locul de joacă de lângă blocul meu, plin de copii care se joacă liniștiți, cu mult înainte să ne fi lovit vreo pandemie. Îl văd atât de clar, că pot observa ce și cum se joacă. Nici măcar un singur copil din această imagine nu se joacă la topogan sau laaltă jucărie asemănătoare. Doar unul sau doi se dau în leagăn, dar se plictisesc repede de această activitate. În schimb, unii aleargă, alții se joacă de-a v-ați ascunselea sau diverse alte jocuri inventate de ei. Se plimbă cu bicicletele sau alte vehicule, se joacă cu mingea sau fac schimb de jucării aduse de acasă. Pentru că nimeni nu vine la locul de joacă fără jucării. Drept dovadă, există o mulțime de articole scrise pe tema împărțirii jucăriilor în parc. Chiar și eu am scris unul, la un momen dat. Mai sunt, desigur, și acei copii care cerșesc atenția părinților așezați pe bănci; sau aceia care folosesc roata drept bancă și stau acolo cu ochii într-un telefon sau în mai multe.

Văd imaginea asta și îmi aduc aminte că eu n-am avut parte de locuri de joacă atunci când eram mică. Am copilărit la țară, unde am avut doar un leagăn improvizat de tatăl meu. Asta nu m-a împiedicat să mă joc. În același timp, îmi amintesc de o doamnă care mi-ar putea fi bunică. Dânsa îmi povestea că nu-i plac deloc aceste locuri de joacă pentru că le consideră periculoase. Pe vremea când avea dânsa copii, nici nu erau așa, dar i-a fost destul de greu cu nepoțelul ei, pentru că, atunci când era el mic, deja începuseră să apară. Mereu stătea cu frică. Îmi aduc aminte că am contrazis-o, spunându-i că nu-s periculoase, dar n-am putut nega nici faptul că și mie îmi era frică uneori sau că nepoțica mea chiar și-a rupt mâna la un astfel de loc de joacă.

Ce vreau să spun, de fapt, e că cei mici nu au nevoie de un loc de joacă pentru a se juca. Copiii sunt uimitori, iar imaginația lor e nemărginită. Nu sunt mai puțin copii dacă n-au un topogan și nu li se răpește copilăria dacă nu se dau câteva luni în balansoar. Așa cum am mai spus, și pe mine mă încearcă tot felul de emoții când văd aceste locuri de joacă închise, dar știu sigur că faptul că ele nu sunt deschise nu-i privează pe copii de copilărie. Totuși, adulții, cu problemele, ura și certurile lor, s-ar putea să o facă.

Mi-am spus deja părerea despre faptul că sunt închise. Acolo am mai spus și de ce înțeleg eu că s-a luat și se menține această măsură. Simt nevoia să argumentez. Nu o voi face, însă, pentru că mi-am propus să scriu un articol cât mai liber de lucruri negative; mi-am propus să scot ceva bun din toată furia pe care am simțit-o azi. Doar mi-aș dori să nu mai văd părinți ascunzându-se în spatele copiilor lor și punând pe umerii acestora o povară prea mare. Îmi amintesc că citisem undeva despre un tată care locuia într-o zonă cu multe conflicte și care inventase un fel de joc sau ceva asemănător, pentru ca fiica lui să nu se sperie prea tare de zgomotele împușcăturilor. Cred că în situația pe care o trăim noi, în aceste zile, părinții au foarte multe resurse pentru a își face copiii fericiți – sau, în orice caz, nu au mai puține decât înainte de pandemie. Nu cred că un loc de joacă cântărește chiar atât de mult, dacă îl punem în balanță; nu cred că el face diferența. Eu mă gândesc adesea la cum mi-aș dori să își amintească copiii mei de această perioadă și mă străduiesc ca, atât timp cât asta stă în puterea mea, să construiesc alături de ei multe amintiri frumoase. Să creez un echilibru. Mă îndoiesc profund de faptul că locul de joacă mi-ar da vreo putere magică pentru a face asta. Echilibrul acesta nu se naște așa. E nevoia de mai mult decât de niște simple obiecte, de care oricum se vor plictisi în câteva zile, pentru a ne face copiii fericiți și, în același timp, e nevoie de foarte puțin pentru a îi face nefericiți.

Sursă foto – Máximo pe Pexels.com