Când un copil iubește o carte mult de tot, se întâmplă un fel de magie. Cumva, acea carte nu mai cuprinde doar povestea ei, ci și povestea copilului, având darul de a trezi amintiri amorțite.

Magia asta mi se întâmplă mie de fiecare dată când redescopăr cărțile cu Vulpișor – Prima iarnă a lui Vulpisor și alte șapte povești și Prima vară a lui Vulpișor si alte șapte povești. Ele cuprind povești frumoase, scurte și simple, dar ceea ce le face cu adevărat deosebite pentru noi e faptul că, atunci când le deschidem, tot ele încep să spună și alte povești. Unele pe care le auzi doar cu sufletul și care, în cazul nostru, sunt despre un Tudor mic și o Maria și mai mică, despre ochișori strălucitori și plini de uimire și despre miros care seamănă mai degrabă cu cel de bebeluși decât cu cel de copii mari, cum se pare că sunt ei acum. Da, am citit de multe ori poveștile din aceste cărți și chiar dacă, în timp, poate voi uita detalii din ele, știu că nu voi uita bucuria trăită alături de copiii mei și sunt destul de sigură că nici ei nu o vor uita. Îmi dau seama de asta atunci când observ cum li se luminează fețele de fiecare dată când revăd aceste cărți. Deci, da, azi e despre amintiri frumoase și despre cum îmbrățișările sunt și mai călduroase iarnă.

Notă! Link-ul pus pe carte este spre libris.ro, pentru cazul în care doriți să o răsfoiți. Din păcate, cele doua cărți apar a nu mai fi disponibile în librăriile cunoscute de mine.