Îi simt inima. Bate tare. Nebunește chiar, pentru că motănelul este speriat. Doar nu degeaba l-a botezat Maria „Speriici”. Îi e teamă de mine. Nu mă cunoaște. Sunt o străină. De fapt, pe nimeni nu cunoaște prea bine. Încă e mic, încă îi e teamă de toți oamenii și, mai ales, de copii. Copiii sunt…
Categorie: Eu şi copiii mei
Despre tot ceea ce nu uităm
„Sunt încă mici… Atât de mici încât mi-e teribil de teamă că vor uita…” Asta mărturiseam, cu lacrimi în ochi, vara trecută, în timpul unei discuții. Vorbeam deapre una dintre fricile mele. Aceea că, dacă nebunia asta va mai continua mult, copiii mei vor uita… Vor uita cum era să se joace cu alți copii,…
Pana albastră
În urmă cu mai multe zile, în timp ce ne plimbam prin cartier, am întâlnit un porumbel rănit. Copiii au fost foarte impresionați. Eu, la rândul meu, am fost foarte impresionată și nu-mi explic nici acum de ce. Ei au mai văzut, de-a lungul timpului, animale rănite sau chiar moarte, în special pui căzuți din…
Când îți vezi visul într-o poză…
Zilele trecute am văzut o minune dar, înainte să vă scriu despre ea, o să vă spun o altă poveste. Pentru că orice minune are sens prin ochii care o privesc. Și da, lumea e plină de minuni. Dacă alegem să le vedem. Încep, așadar, prin a vă povesti despre locuința noastră, un apartament din…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.