”Promoroacă” – povestea magică de care toți avem nevoie

Știți sentimentele acelea pe care mulți dintre noi le avem atunci când, după o vreme îndelungată, revedem ceva sau pe cineva iubit, de care aproape uitasem? E vorba despre o căldură aparte, familiară, dar și despre o bucurie simplă, curată și puternică în același timp. Mai ales, e vorba despre conștientizarea dorului și mulți ne trezim spunând că abia atunci ne-am dat seama cât de tare ne-a lipsit acel ceva.

Ei bine, cam așa m-am simțit eu atunci când am citit Promoroacă împreună cu copiii. Încă de la primele pagini, am simțit că am regăsit ceva pierdut, ceva care îmi lipsea, dar de a cărui lipsă am devenit conștientă abia atunci; ceva care m-a făcut să zâmbesc instant și care, spre și mai marea mea bucurie, le-a captat imediat atenția copiilor. Pentru că, da, sunt tot felul de cărți pe lume. Sunt acelea la care copiii mă întrerup într-una, nu pentru că nu ar fi interesante, ci pentru că ei au o mulțime de întrebări și le e teamă că le-ar uita dacă așteptă, și sunt acelea pe care ei le ascultă în liniște deplină, pe nerăsuflate. Toate sunt prețioase, dar ultimele au ceva aparte, greu de transpus în cuvinte. Promoroacă, o carte scrisă de Michelle Houts și apărută la Editura PORTOCALA ALBASTRĂ e una dintre ele și, dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a o descrie, aș spune că e pur și simplu frumoasă. O frumusețe pură, care se pliază perfect pe sufletul copiilor. Pentru că această carte are darul acela de a te face să visezi și de a te transpune într-o lume magică, unde totul e surprinzător de frumos. Chiar și când e greu.

Desigur, sunt multe cărți care includ în ele elemente fantastice și multe din cărțile care fac asta pornesc de la un eveniment din viața reală. Evenimentul e copleșitor pentru personajul principal/copil și pare că nu există ieșire din situația respectivă. Apoi, copilul găsește, într-un fel sau altul, o poartă magică prin care i se deschide calea spre aventuri minunate; aventuri care au darul de a îi aduce vindecarea sau măcar un sentiment de bine. Toate sunt frumoase, iar Promoroacă nu face excepție, începutul fiind despre o fetiță, Bettina Larsen, care este tristă pentru că l-a pierdut pe bunicul și, în plus, printr-o întâmplare nefericită, rămâne singură acasă cu surioara ei de aproape 1 an, surioară care dispare în scurt timp, datorită unui spiriduș, și pe care Bettina va trebui să o aducă înapoi acasă. Totuși, deși e cumva același tipar, există și ceva diferit. Autoarea împletește atât de bine fantasticul cu realul, încât nu ne lasă vreme să gândim. Pe negândite ajungem în lumea magică, iar această călătorie e ca o gură de aer proaspăt, mai ales că totul e scris în așa fel încât nu ne dăm seama ce va urma și stăm mereu cu sufletul la gură. Da, chiar și noi, oamenii mari, vom fi surprinși în mod plăcut.

Mi-a fost dor de o astfel de poveste, care să nu se piardă în explicații, ci să ni se dezvăluie pur și simplu, în toată măreția ei. Și poate că nu pot nici eu exprima în cuvinte ce e cel mai deosebit la ea, dar poate că nici nu e nevoie.

Desigur, dacă doriți și câteva motive în plus pentru a o descoperi, la rândul vostru, vă mai spun că e, din punctul meu de vedere, o carte care lucrează mult pe partea de încredere. Încrederea copilului în el însuși, dar și încrederea adultului în copil. În plus, pe lângă faptul că în această carte descoperim cât de puternici sunt copiii, ea s-ar putea să ajute și la vindecare atunci când vorbim despre pierderea celor dragi, în special a bunicilor, căci ne dezvăluie într-un mod profund cum ei rămân alături de noi, în sufletul nostru.

Nu în ultimul rând, învățăm din Promoroacă despre cât de important e să ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre și, în plus, ne îmbogățim cunoștințele cu privire la spiridușii danezi (nisse). Noi știam deja câte ceva despre aceste ființe mici și fermecătoare și ne-am bucurat nespus să-i reîntâlnim aici pe spiriduși și să descoperim și mai multe.

Prin urmare, vă recomandăm din toată inima să citiți Promoroacă. Este, așa cum spuneam, o carte deosebit de frumoasă, de păstrat în bibliotecă mult timp, chiar și după ce copiii au crescut.

Surse foto – arhivă personală

Lasă un comentariu