Îmi place să citesc, dar iubesc în egală măsură și cartea, cu tot ce cuprinde și înseamnă ea, dincolo de conținutul propriu-zis. Ador mirosul cărților, îmi place tot ce simt atunci când le ating, apreciez o hârtie de bună calitate sau ilustrațiile deosebite. Nu judec cărțile după copertă, am de toate în biblioteca mea și cred că cel mai important e conținutul, dar, recunosc, dacă aș fi la un alt nivel din punct de vedere financiar, aș deveni, probabil, o colecționară,  căutând și prețuind ediții speciale, inclusiv ale cărților pe care le am deja în bibliotecă.

În momentul în care am devenit cu adevărat conștientă de această pasiune, am început să caut informații despre cum putem îngriji mai bine cărțile. Am aflat, între altele, că sunt mult mai ok bibliotecile închise, în care cărțile sunt protejate de praf și alți factori externi. Am găsit o astfel de bibliotecă la Ikea și-am început să visez la ea. Doar că era cam dificil să-mi schimb pur și simplu biblioteca pe care o am deja și care e într-o stare destul de bună, doar pentru a hrăni o pasiune. Așa se face că am rămas doar la stadiul de vis până iarna trecută când, în condițiile reamenajării camerei copiilor, dar și pentru că biblioteca noastră deja devenise neîncăpătoare, am descoperit un loc liber în casă, perfect pentru o bibliotecă nouă. Adică încă una, pe lângă cea deja existentă. Și cum se apropiau sărbătorile, am zis clar și tare că eu îl rog pe Moș Crăciun să îmi aducă o bibliotecă cu uși (da, sunt un om mare care vrea să creadă în Moș Craciun). Așa se face că au urmat vreo trei săptămâni de entuziasm maxim, copiii fiind la fel de încântați ca mine de faptul că vom avea o bibliotecă nouă, specială. Da, specială, pentru că planul inițial a fost să strângem toate cărțile care aveau o valoare deosebită pentru noi și să le depozităm aici. Să avem astfel o bibliotecă specială a cărților speciale.

Și clipa cea mare a venit, iar eu nu pot exprima în cuvinte cât de tare m-am bucurat. Din motive practice, până la urmă n-am aranjat-o fix cum îmi propusesem inițial. Pentru că îmi place să am cărțile și organizate, fiind mai ușor de găsit astfel, am inclus în ea doar două edituri speciale (și mai mult titluri pentru copii), iar la final a rămas doar puțin loc pentru cărțile deosebite de la alte edituri. Dar tot îmi e nespus de dragă. La fel și copiilor. Și m-am gândit că Ziua Internațională a Cărții e momentul perfect pentru a scrie despre ea.

Desigur, nu uit nici de prima bibliotecă, cea despre care spuneam că încă nu o pot înlocui. Aceasta e la fel de specială pentru mine, fiind, la rândul ei, un vis împlinit și prima mea bibliotecă adevărată, pe care mi-am dorit-o încă de când eram copil. Pentru că, deși am citit mult pe vremea aceea, n-am avut prea multe cărți ale mele și niciodată n-am avut o bibliotecă în adevăratul sens al cuvântului. Visul acesta s-a împlinit abia în urmă cu vreo 12 ani, când eu și soțul meu ne-am mutat în apartamentul nostru și-am construit-o singuri, fix pe dimensiunile necesare. Avem un hol mare, care leagă dormitoarele de sufragerie și care e suficient de lat și, cumva, parcă făcut special pentru asta. Ori am rămas eu cu această idee pentru că fostul proprietar avea o bibliotecă amplasată fix aici. Și de când am văzut-o pe aceea mi s-a părut pur și simplu minunată, așa că am construit și noi una, exact cum mi-am dorit-o eu. În timp, partea de jos a fost personalizată de și pentru copii, probabil nu în cel mai estetic mod, dar asta a făcut ca biblioteca respectivă să fie și mai valoroasă. Presupun că și ăsta e unul dintre motivele pentru care nu pot renunța încă la ea.

În orice caz, ideea principală e că am două visuri frumoase deja îndeplinite. Două biblioteci care cuprind mai mult decât cărțile din ele și care sunt neprețuite. Visul cel mare e o cameră bibliotecă și pentru că lectura are și darul ăsta de a hrăni imaginația, nu intenționez să renunț vreodată la acest el. Cine știe ce-mi rezervă viitorul. 🙂

Între timp, aș invita pe toată lumea să aprecieze cărțile, indiferent dacă sunt de colecție sau nu, și pentru toate celelalte lucruri pe care le cuprind ele. Cum spuneam și mai sus, conținutul scris e pe primul plan, dar cartea e mai mult de atât, e opera mai multor oameni, nu doar a scriitorului, ascunzând multă muncă în spate. Cumva, pe lângă povestea scrisă pe paginile ei, fiecare carte are și propria ei poveste, pretioasă, pe care o putem simți doar dincolo de cuvinte.

Desigur, vă încurajez și să cumpărați cărți astăzi. Majoritatea librăriilor și editurilor celebrează această zi cu diverse promoții, iar acestea sunt cu atât mai prețioase cu cât au devenit din ce în ce mai rare în ultima vreme.

Sursa foto – arhivă personală (o bucațică din biblioteca adusă de Moș Crăciun)