Reptiland se afla de mult timp pe lista noastră cu locuri de vizitat, dar, cu toate acestea, n-am reușit să ajungem, deși e relativ aproape de noi. Totul până marți, când în sfârșit ne-am mobilizat, iar eu am avut prima mea plimbare mai lungă, doar cu copiii, de când m-am îmbolnăvit. Și n-am regretat deloc, ba chiar am plecat de acolo zâmbind și asta în condițiile în care pe final aveam dureri destul de deranjante. Prin urmare, vă povestesc mai jos cum a fost.

Pe scurt, Reptiland este, așa cum se autoprezintă, un muzeu modern de științe ale naturii, unde vizitatorii pot descoperi expoziții permanente de reptile și plante exotice.  Este situat pe Bulevardul Expoziției, aproape de Romexpo, iar noi, pentru a economisi energie prețioasă, pe care altfel am fi pierdut-o prin stația de autobuz, am plecat de acasă la ora 8:00, împreună cu soțul meu, care ne-a lăsat lângă Herăstrău, la Piața Presei, foarte aproape de Reptiland. Desigur, locul de joacă din acea zonă a parcului este încă închis, dar asta nu ne-a împiedicat să ne simțim bine. Am luat micul-dejun pe o bancă, lângă lac și apoi copiii s-au jucat cu o familie de bețișoare – inventată, pentru care au folosit bețe găsite prin parc –  până pe la 10 fără un sfert, când am pornit spre Reptiland, care se deschidea la ora 10:00. Pe jos am pornit, deoarece erau doar vreo 15 minute de mers (foarte) lejer. Un eventual autobuz mai mult ne-ar fi încurcat.

Am ajuns repede, iar pe ultima porțiune de drum nici n-am mai folosit Google Maps, căci locul era bine semnalizat și un domn chiar ne-a oferit indicații fără să le cerem, văzându-ne că ne opriserăm la doar câțiva metri distanță și bănuind unde mergem.

La intrare, ne-a întâmpinat o doamnă drăguță, am luat bilete – la preț redus, căci marțea și joia biletele sunt doar 30 de lei pentru copii, spre deosebire de 50 de lei în restul zilelor – și am pornit în aventură. Copiii erau nerăbdători, dar nu neapărat foarte entuziasmați, căci mai fuseserăm într-un loc asemănător, la Dino Parc Râșnov. Acolo, desi le plăcuse, nu se întâmplase nimic spectaculos, erau reptile puține, toate stăteau nemișcate, iar unele erau complet ascunse. Prin urmare, nu aveau așteptări foarte mari, iar asta a făcut să se bucure și mai tare atunci când am constatat împreună că aici multe dintre reptile se mișcau, unele chiar foarte mult. În plus, le-a plăcut să le și citesc informațiile de pe panouri, prezentate pe înțelesul lor, în timp ce ei studiau reptilele. Desigur, aș vrea să mă laud cu faptul că am citit tot, dar n-am reușit, pentru mine fiind dificil să stau în picioare așa de mult timp – mersul pe jos e ok, simplul fapt de a sta în picioare e chinuitor. Totuși, în a doua parte a expoziției, am rezolvat așezându-mă direct pe jos. E drept că m-am simțit un pic ciudat la început, dar apoi a fost chiar bine. În plus, dacă înainte simțisem nevoia unor scaune, ulterior am realizat că un astfel de comportament chiar era încurajat și mi-a părut rău că n-am făcut-o mai devreme.

Revenind la expoziție, entuziasmul copiilor a atins cote maxime atunci când am descoperit primul șarpe, foarte activ de altfel și chiar drăguț, mai ales că era mic. Totuși, surprizele nu s-au oprit aici, căci am găsit apoi și caimani – sau cel putin așa îmi amintesc, posibil să fi fost și un aligator, nu sunt cunoscătoare și mereu îi încurc- , șerpi boa mari, broaște țestoase foarte jucăușe sau pești. Toate acestea pe lângă multele specii de șopârle și alte rude de-ale lor. Cert e că ne-au plăcut toate, iar copiii abia se puteau abține să nu scoată tot felul de sunete înalte de uimire sau încântare.

La  finalul expoziției, ne aștepta o zonă unde era reprodusă, în miniatură, pădurea tropicală și unde puteam auzi inclusiv sunetele specifice. Din nou, copiii au fost încântați, mai ales că era semiîtuneric, fapt care adăuga un plus de mister.

Plimbarea prin pădurea tropicală a fost urmată de un mic atelier de colorat și decorat reptile. Acesta din urmă a fost și el o surpriză plăcută, copiii primind o cărticică de colorat, care cuprindea și multe informații interesante despre reptile. Au colorat amândoi câte două reptile și le-au decorat cu hârtie fosforescentă. Ulterior, ne-am întors în încăperea cu pădurea tropicală pentru a observa desenele în semiîntuneric, iar după această ultimă escapadă am dat o tură la magazinul de suveniruri – de unde, evident, și-au ales câte un șarpe – și-am pornit în sfârșit spre casă. Eu abia mai mergeam, dar, cum spuneam și mai sus, eram mulțumită. Copiii încă erau în formă bună și erau și foarte veseli. Tot drumul spre casă au vorbit într-una despre tot ce au văzut acolo.

Pe scurt, concluzia e că Reptiland ne-a plăcut tare mult, inclusiv mie. Nu sunt fan reptile, nici nu-mi displac, în sensul că sunt capabilă să le admir, dar aș putea trăi și fără asta. Totuși, ador terariile și vivariile, iar întregul loc era deosebit de frumos amenajat. Aș fi putut sta mult mai mult acolo dacă hernia nu mi-ar face încă probleme, terariile acelea fiind, din punctul meu de vedere, adevărată hrană pentru suflet, însă sunt recunoscătoare și pentru cât a fost. În plus, ne-a plăcut și că animalele erau foarte bine îngrijite, treaba asta fiind vizibilă chiar și pentru necunoscători. Multe aveau insecte mari înăuntru, copiii mă tot băteau la cap să mai stăm, în ideea că poate le prindem cum vânează. I-am refuzat, desigur, nu puteam mai mult, dar sper să ne întoarcem la un moment dat, momentan analizăm ideea de a participa la un atelier, diferit de cel din cadrul vizitei, unul care presupune interacțiune directă cu reptilele. Sub strictă supraveghere, desigur.

Atât pentru azi. Sperăm că v-am trezit interesul și, dacă sunteți ca noi, mai mult prin București vara asta, vă recomandăm cu drag Reptiland, un loc în care avem oportunitatea de a observa îndeaproape aceste animale fascinante și, desigur, un loc în care putem afla multe informații interesante, în timp ce ne relaxam bucurându-ne de adevărate ecosisteme în miniatură.

Surse foto – arhivă personală; prelucrare în camva.com