Toată lumea scrie despre David Popovici în zilele acestea. Și foarte mulți preiau cuvintele tatălui său. Pentru că David Popovici pare a fi dovada incontestabilă și mult așteptată că educația cu blândețe chiar funcționează.

La rândul meu, sunt impresionată de tot ceea ce face David și sunt recunoscătoare pentru tot ce ne oferă tuturor. Însă dincolo de educația cu respect, blandețe și iubire necondiționată, alături de toate realizările lui, eu nu pot să-mi scot din minte alte cuvinte și trăiesc din nou un moment din acela în care, deși mintea mea avea o anumită informație de deja mult timp, parcă abia azi mi se dezvăluie adevăratul ei înțeles. Pentru că, da, știam de mult timp că David a început să înoate la recomandarea medicului, deoarece avea un început de scolioză, dar azi cuvintele acestea, revăzute și reauzite datorită faptului că el se află din nou în lumina reflectoarelor, au alt sens pentru mine, mult mai profund. Pentru că fix înotul li s-a recomandat și copiilor mei, tot pentru scolioză. Și nu mă gândesc vreo clipă că vreunul din ei ar putea ajunge înotător profesionist ori campion, ci mă gândesc la faptul că David Popovici este și dovada că prevenția, pe plan medical, funcționează, deci și copiii mei au o șansă reală să aibă o viață bună din acest punct de vedere.

În principiu, scolioza sau alte afecțiuni asemănătoare ale coloanei vertebrale, fie ele în stadiu incipient sau deja instalate, nu dau simptome deranjante la copiii mici. Copilul cu scolioză nu are dureri sau alte probleme, ba uneori, pentru ochii necunoscători sau chiar și pentru cei care mai știu câte ceva, acestă afecțiune nu se vede pur și simplu și doar un medic bun ne poate deschide ochii cu privire la ea. Prin urmare, e nevoie ca adultul de lângă copil să înțeleagă importanța prevenției și să facă două lucruri importante – să-l ducă la un medic competent și-apoi să asculte indicațiile medicului. Privind în viitor, desigur. Căci, mai devreme sau mai târziu, adultul, cândva copil cu scolioză sau alte afecțiuni ale coloanei, va avea dureri și probleme, unele chiar foarte mari.

Eu sunt un adult care a avut scolioză și nu doar atât atunci când era copil. Și-abia acum, la o vârstă mult prea înaintată din acest punct de vedere, am înțeles lucruri importante. Acum, hernia de disc m-a făcut să le înțeleg într-un mod dureros și primul lucru pe care l-am făcut, atunci când m-am pus cât de cât pe picioare, a fost să-mi duc și copiii la medic. Pentru că bănuiam că cel puțin unul dintre ei are ceva probleme cu coloana și mi-am zis că nu vreau ca ei să ajungă ca mine.

Nu m-am înșelat, din păcate. Amândoi au câteva probleme și ni s-a recomandat, între altele, înotul. Și aparent nu e musai să facem cu adevărat ceva, căci ei ar putea trăi liniștiți câțiva ani buni de-acum înainte, pentru că pe niciunul dintre ei nu-l deranjează nimic în prezent. Nu au simptome de vreo boală, sunt veseli, vioi și energici, se mișcă bine și ușor, sunt activi și așa vor rămâne o vreme, cel puțin pe acest plan. Apoi, la un moment dat, spatele – și/sau nu doar el – va începe să doară. Ușor la început, suficient de ușor încât să ignore încă o vreme. Până când nu vor mai putea ignora și până când va fi prea târziu ca să mai fie vreodată cu adevărat sănătoși. Și vă rog să nu înțelegeți de aici că m-aș considera pe mine sau pe alții ca mine fără speranță. Cred că și oamenii cu hernie de disc au toată viața înainte și pot avea o viață normală, dar adevărul crud e că, chiar dacă poate fi bine, coloana cu hernie nu va mai fi vreodată la fel. Și multe din cazurile de hernie din prezent ar fi putut fi prevenite cu doar câteva acțiuni simple sau chiar distractive pentru copii.

Prin urmare, mă „folosesc” și eu de tot ceea ce se întâmplă cu David Popovici – și sunt sigură că el nu s-ar supăra – pentru a vă încuraja să mergeți cu copiii la un medic ortoped. Prevenitv. Pentru că, pe lângă faptul că e campion și un tânăr excepțional, dovada, așa cum spuneam a faptului că educația cu blândețe functionează, David Popovici e și sănătos, iar lucrul ăsta e, oricât de clișeic ar suna, cel mai important. Și mă mai „folosesc” de acest prilej și pentru a găsi forța și resursele de a mă mobiliza eu, pentru copiii mei. Pentru că toți avem cumva datoria de a ne asigura că le oferim copiilor noștri un viitor bun și, în plus, avem acum și exemplul perfect că acțiunile noastre, din copilăria lor, chiar contează.