Doar ce-am terminat de citit o carte tare drăguță, care mie mi-a plăcut nespus de mult. Copiilor le-a plăcut și lor, destul de tare, aș zice, însă, recunosc, nu au fost la fel de impresionați ca mine. Eu am simțit-o foarte aproape de sufletul meu, mi-a plăcut să le-o citesc lor, la fel cum mi-a plăcut să o descopăr eu însămi. Și mi-am zis că-i bine să și scriu despre ea, mai ales că azi sărbătorim Ziua Internațională a Cititului Împreună.

Cartea se numește Monstrul care nu era, este scrisă de T.C.Shelley , a aparut la Editura Polirom și este recomandată copiilor cu vârsta de peste 10 ani. Am înțeles de unde vine recomandarea, începutul m-a făcut să ezit puțin, nefiind sigură că a fost cea mai bună alegere pentru Maria (8 ani), care trece printr-o perioadă în care se cam sperie de cele mai diverse lucruri. Fetița însă a reacționat ok, poate a contat și felul în care am citit eu, cert e că nu a fost impresionată foarte tare de lumea monștrilor subterani descrisă în primele pagini.

Pe scurt, în carte ni se povestește cum monștrii se nasc din ultimele suspine ale celor care mor, iar zânele din primul râs al bebelușilor. Însă uneori lucrurile se întâmplă și altfel, și ființe diferite apar atunci când un ultim suspin se întâlnește cu un prim hohot de râs. Așa e și cazul lui Sam, denumit doar „piticanie” în prima parte a cărții, o ființă care arată ca un băiat, dar are abilități deosebite și nimeni nu știe, până la urmă, ce e el cu adevărat, nici măcar el însuși. Însă monștrii sunt convins că e monstru, având în vedere că el s-a născut în lumea subterană, la fel ca oricare alt monstru și îi repetă asta de fiecare dată când au ocazia.

Interesant la această poveste e chiar faptul că Sam se trezește dintr-o dată într-o lume despre care nu știe mai nimic. I se insuflă câteva cunoștințe, știe să vorbească, descoperă că știe și să citească, însă cuvintele cunoscute au mai degrabă legătură cu lumea și interesele monștrilor. Sam nu știe ce-i aceea o inimă sau iubirea, la fel cum nu știe să numească sau să descrie frumosul sau orice stare de bine. Are abilități necesare pentru a supraviețui, dar nu știe cu adevărat în ce direcție să se îndrepte, pare să nu aibă cunoștințele necesare pentru a lua decizii importante și e mai degrabă debusolat și înfricoșat într-o lume pe care încă nu o înțelege și, poate, nici nu o va înțelege vreodată în profunzime. Și oare nu ne-am simțit toți, la un moment sau altul al vieții noastre, într-un mod asemănător? Înfricoșați și confuzi, fără să știm în ce direcție să o apucăm?

Gândindu-mă mai bine, cred că fix asta m-a atras cel mai tare la carte. Faptul că, la un moment dat în viață, cei mai mulți dintre noi suntem ca Sam. Din exterior arătăm normal, la fel ca toți ceilalți oameni, dar pe dinăuntru simțim că nu mai știm nimic și, mai ales, nu avem idee în ce direcție să o apucăm. Și atunci intervine cel mai important lucru dintre toate, dincolo de orice cunoștințe sau abilități și dincolo de orice întâmplări sau ființe care ne înconjoară – sufletul. Și-as spune că cea mai faină concluzie pe care am tras-o din cartea aceasta, o concluzie nescrisă negru pe alb, dar care se citește printre rânduri, e aceea că atunci când nu știi ce să faci, cel mai important lucru e să-ți asculți sufletul. Chiar și când mintea nu are toate cuvintele potrivite pentru a da glas lucrurilor pe care le simți, sufletul tot va cunoaște care-i calea cea mai bună de urmat.

Da, e tare faină cartea asta, de citit împreună cu copiii, de citit de către copii sau de citit de către noi, în cazul în care vrem să ne relaxăm mintea cu o lectură ușoară și drăguță, cu mențiunea că, așa cum sugeram mai sus, în cazul copiilor, e bine să luăm în calcul, înainte de a le-o oferi/citi, că în carte se vorbește mult despre monștri de toate felurile, inclusiv strigoi sau căpcăuni. Desigur, în egală măsură se vorbește și despre iubire și frumos, despre îngeri și porumbei albi sau despre inimi de piatră care simt lucruri chiar dacă-s de piatră.

La final las și trei citate, între care și o descriere a iubirii oferită de un înger unui copil:

Surse foto – arhivă personală; prelucrare în canva.com