Zilele astea am realizat că nu-mi dau seama când și cum au trecut deja cinci luni din acest an și cum am reușit să intrăm în a șasea. Au fost atât de pline, iar eu am făcut atât de multe lucruri, încă pur și simplu n-am simțit cum a trecut timpul, uneori am senzația că abia ieri a fost 1 ianuarie. Și totuși, aici, pe blog, nu se vede mare lucru, ba nici în viață de zi cu zi nu se vede, căci sunt lucruri al căror rezultat se va contura în timp, nu de pe o zi pe alta, iar eu mă străduiesc să am răbdare.

Între timp, mai avem totuși și multe activități care sunt doar relaxante și frumoase, iar una dintre ele a fost chiar vizita la Bookfest, la sfârșitul lui mai. Miercurea am fost, în general preferăm primele zile pentru că nu ne place foarte tare aglomerația, din experiență am observat cum copiii obosesc mai repede atunci când mergem weekend. Și ne-a plăcut, am stat câteva ore, iar copiii au răsfoit în voie o mulțime de cărți, descoperind noi și noi lumi fascinante.

Desigur, alegerea cărților pentru acasă a fost dificilă, la fel ca de obicei, mai ales că târgul de carte e unul din locurile în care mie îmi e foarte greu să le spun „nu”, în timp ce instinctul meu de autoconservare se diminuează considerabil și-mi amintesc doar vag că nu am voie să duc greutăți mari.

Până la urmă, am profitat din plin de faptul că, de data aceasta, dulăpioarele de la Romexpo aveau cheiță și am putut, astfel, să ne lăsăm o parte din bagaje acolo. Așa se face că am cumpărat mai multe cărți de la Editura Arthur, ocazie cu care am primit și un set de pixuri foarte faine, dar și de la Frontiera, Portocala Albastră și Polirom.

Poze la târg n-am făcut, cu o excepție, pe care aleg să nu o postez public, dar care reprezintă, de fapt, motivul ascuns din spatele acestui articol. Spuneam, în urmă cu ceva timp, că iau o pauză de la blogging pentru că mintea îmi e ocupată de multe alte lucruri, nu-mi amintesc dacă am menționat că unele sunt deosebit de frumoase, știu doar că am scris în treacăt despre cele grele. Însă cele frumoase există și ele, iar din unul dintre acestea s-a născut, la târgul de carte, când stăteam toți trei pe un fotoliu și zâmbeam pentru o fotografie, o promisiune; o promisiune pe care ne-am făcut-o noi, pentru noi; o promisiune ca o dorință, pentru care, așa cum spunea Paulo Coelho într-una dintre cărțile lui, eu sper din suflet ca tot universul să conspire, căci tare mult ne dorim să se îndeplinească.

Cum promisiunea începea cu „la anu’, pe vremea asta”, m-am gândit, încă de atunci că ar fi frumos să marchez momentul pe blog, eventual să revin la acest articol „la anu’, pe vremea asta”. O răceală epuizantă mi-a stricat planurile și n-am mai apucat să scriu, dar azi m-am gândit că încă nu-i târziu, mai ales  că mai e puțin până la ziua mea. Așa că-mi fac cadou această promisiune sau dorința deghizată în promisiune și sper mult ca la un moment dat să scriu despre ea cu totul, fără ocolișuri și cuvinte enigmatice – situație în care, se înțelege, se va fi îndeplinit.

Până atunci, dacă ați ajuns cu cititul până aici, n-aș vrea să rămâneți cu nimic dintr-un articol care nu spune mare lucru, astfel că vă recomand două cărți pentru copii absolut superbe. Sunt pentru copii mai mici, începând cu vârsta de trei ani, dar sunt atât de frumoase încât eu pur și simplu nu m-am putut abține și le-am cumpărat. Primul volum, Cozonăcei cu Stafide, reprezintă și prima bandă desenată realizată de autoarea Diana Tivu, iar noi îl avem de la târgul de carte din decembrie, anul trecut. Cel de-al doilea, Dovleceală cu morcovi, l-am cumpărat acum și e cel puțin la fel de frumos. Ambele au apărut la Editura Frontiera, iar eu n-am cuvinte să spun cât îmi sunt de dragi. Pur și simplu sunt genul acela de cărți deosebite, care te fac să te îndrăgostești instant de ele și nu le mai uiți vreodată.

Desigur, cum spuneam, mai sus, am luat și alte cărți, dar despre acestea cu altă ocazie. Acest articol rămâne dedicat „promisiunii”. 🙂

Sursă foto – canva.com