Am scris vreo două pagini în seara asta, dar sunt prea obosită ca să le corectez pentru a le publica, iar mâine mă aşteaptă o zi deosebită –am vrut să scriu grea, dar de fapt n-am de unde să ştiu cum va fi.
Totuşi, nevoia de a marca acest moment pe blog e destul de intensă. Scriu acum aflând-mă la graniţa dintre un sfârşit şi un început şi nu vreau să uit.
Întrebându-mă cum să fac, căci timpul nu-l pot opri in loc ca să îmi public articolul, mi-am dat seama că nici nu-i nevoie să scriu prea multe. De fapt, titlul spune totul. E un nou început şi nu ştim nimic despre ce va fi, astfel că un articol mai mult gol exprimă exact esenţialul. Să lăsam astfel viitorul să ne surprindă şi să ne amintim doar că finalul ne-a prins împreună. 🙂