O să mai scriu despre grădiniţă. Voi scrie şi despre cum a fost şi despre cum ar fi fost mai bine să fie. Până atunci însă, pornind de la ideea – în care cred puternic şi pe care o voi dezvolta cu altă ocazie – că atitudinea mamei – sau a persoanei care petrece cel mai mult timp cu copilul – este cea mai importantă pentru o adaptare optimă, m-am gândit să fac un fel de scrisoare pentru băieţelul meu şi totodată pentru mine. Care să-mi fie ghid de-acum încolo.

Dragul meu băieţel mare,

Azi, la început de drum, în prima zi de grădiniţă, îţi promit:

• Că am şi voi avea în continuare încredere în tine şi în faptul că tu te poţi descurca şi fără mine. Ştiu că eşti deja un băieţel mare, chiar dacă încă mic, că te-am învăţat bine şi tu ai învăţat bine. Sunt convinsă că vei reuşi într-un mod minunat! Mi-ai dovedit asta în toate dăţile în care am „uitat” să-mi pun centura în maşină şi tu mi-ai reamintit, în toate dăţile în care tati a uitat să te spele pe mâini şi tu i-ai reamintit şi în toate acele momente în care ai luat deciziile bune, fără ca eu să îţi zic ce să faci, sau în ciuda a ce îţi spuneam eu!
• Că voi fi sinceră cu tine. Nu te voi minţi şi nu mă voi preface bucuroasă atunci când sunt tristă; nu îţi voi spune că totul e lapte şi miere la grădiniţă, dacă nu e aşa, şi nu îţi voi spune că vin te iau la o anumită oră, dacă ştiu că nu voi reuşi să fac asta.
• Că voi face ce e mai bine pentru tine şi voi conştientiza eu că nu pleci definitiv de lângă mine; că mai avem încă mulţi ani să ne ţinem în braţe şi încă mulţi ani mă vei considera stâlpul tău de încredere. Înainte să îţi cer să stai fără mine la gradiniţă, voi accepta eu că e timpul să te desprinzi şi să zbori frumos, pe propriul tău drum. Fiecare avem nevoie de timpul nostru, împreună cu alţi oameni. Aşa suntem făcuţi, aşa e mai bine pentru noi. Tu deja ai zile în care te plictiseşti doar cu noi, de dimineaţa până seara, iar eu am zile în care aş vrea să fiu singură şi să fac orice altceva, doar să iau o pauză de voi.
• Că te voi crede orice mi-ai spune, chiar dacă vor fi voci mai mari şi mai puternice împotriva ta.
• Că nu îţi voi spune să o asculţi pe doamna educatoare. Te voi învăţa să o respecţi!
• Că nu îţi voi cere să fii ca toţi ceilalţi copii. Te voi încuraja să fii tu!
• Că nu te voi ameninţa că ţi se vor întâmpla cine ştie ce lucruri rele dacă nu mergi la grădiniţă.
• Că nu mă voi supăra pe tine dacă nu vrei să rămâi la grădiniţă.
• Că voi vorbi cu tine mult şi îţi voi explica de fiecare dată de ce e bine să mergi la grădiniţă şi nu de ce e rău să nu mergi.
• Că nu te voi lăsa singur într-un loc care nu-mi inspiră încredere, sau cu oameni despre care cred că ar putea să îţi facă rău. Dacă am bănuieli de care nu sunt sigură, mă voi informa; nu te voi lăsa pe tine să fii cobai.
• Că nu te voi lăsa plângând la grădiniţă. Voi merge zilnic cu tine acolo, de câte ori vei dori şi tot zilnic mă voi întoarce cu tine acasă, dacă asta e ce ai nevoie. Nu te voi lăsa să strigi, cu braţele întinse după mine şi apoi să rămâi cu ele goale.
• Dacă într-o situaţie extremă nu voi avea altă soluţie şi va trebui să te las acolo împotriva voinţei tale, îţi voi explica pe înţelesul tău de ce şi voi avea încredere în tine că vei înţelege, fără să îţi pretind să nu te superi.
• Că nu îţi voi cere să te opreşti din plâns. Îţi înţeleg durerea şi îţi voi fi alături!
• Că voi avea mai multă grijă de mine şi mă voi juca frumos cu tine în timpul care ne rămâne pentru a îl petrece împreună. O mămică fericită creşte copii mai fericiţi!