Pe lângă cărțile pe care le-am citit împreună cu copiii, în ultima perioadă am citit singură doar două cărți. Culmea e că și acestea sunt prezentate a fi tot pentru copii, dar pentru copii mai mari – putem să le spunem adolescenți. Cert e că asta m-a pus într-o situație dificilă. M-am tot gândit și tare greu mi-a fost să aleg cartea lunii iunie pentru oameni mari. Inițial mi-a trecut prin minte să vorbesc despre vreo carte pe care am citit-o în trecutul mai îndepărtat. Apoi m-am gândit că toate au un sens pe lume, iar luna iunie e luna în care sărbătorim Ziua Copilului. Prin urmare, aleg să scriu despre o carte pentru copii mari, mai ales că, din punctul meu de vedere, e o carte destul de înfricoșătoare și tare grea, chiar și pentru adulți.

Cartea aleasă este una atipică, dacă pot să mă exprim astfel. Există și film, dar, în acest caz, filmul a fost primul. Eu l-am văzut în urmă cu mulți ani, pe vremea când îmi construiam lucrarea de licență. Scriam despre Războiul Civil din Spania (1936-1939) și am văzut filmul cu scopul de a înțelege și mai bine conflictul și urmările lui. Îmi fusese recomandat de domnul profesor coordonator și l-am trecut, desigur, și în bibliografie. Ce n-am scris nicăieri a fost faptul că m-a speriat și m-a întristat teribil, rămânând în mintea mea ca ceva ce știam că nu voi uita vreodată. Asa se face că, atunci când am văzut că a apărut și cartea, am cumpărat-o imediat pentru că voiam să înțeleg mai bine. M-am gândit că ar putea să fie înfricoșătoare, dar cum multe cărți sunt foarte diferite de filme, nu am investigat prea mult și am luat de bună recomandarea pe care am găsit-o pe site-ul unei librării. Scria acolo că poate fi citită începând cu vârsta de 10 ani și, cum eu n-am prea mult timp singură, m-am hotărât să o citesc împreună cu Tudor, în acea seară din săptămână în care citim doar noi doi. Din fericire, mi-am dat seama la timp că nu e deloc pentru el și m-am oprit, discutând cu băiețelul despre ceea ce deja apucaserăm să citim și despre motivele pentru care era bine să ne oprim. De altfel, și el își dorea asta pentru că se speriase cam tare. Am oprit, prin urmare, cititul împreună- foarte rar facem asta – dar, desigur, eu nu m-am putut opri de tot. Așa se face că am citit singură Labirintul lui Pan: Labirintul Faunului, o carte scrisă de Cornelia Funke în colaborare cu Guillermo del Toro și apărută la Editura Arthur.

Cum spuneam, din punctul meu de vedere, cartea nu e pentru copii atât de mici – Tudor are aproape 9 ani – și spun asta în condițiile în care noi am citit deja multe cărți grele și n-am fugit vreodată de poveștile înfricoșătoare. Pe aceasta, însă, eu aș recomanda-o după 13-14 ani, dar depinde, desigur, de fiecare copil în parte. Cert e că, zic eu, la 9-10 ani e mult prea devreme, chiar si dacă e citita împreună cu un adult. Altfel, cartea e o adevărată comoară și, aș spune, una dintre preferatele mele. Teribil de tristă, efectiv îți rupe sufletul în două, dar și plină de multe mesaje prețioase și de speranță, aceasta din urmă fiind, poate, cea mai importantă, mai ales că apare într-un context atâtde dur. De asemenea, vă garantez că nu vă veți plictisi în vreun fel citind-o și nici nu o veți percepe ca pe o carte pentru copii, ci, mai degrabă, ca pe o carte care poate fi citită începând cu o anumită vârstă și fără o limită superioară. De altfel, filmul a fost prezentat și ca „o poveste cu zâne pentru adulți” ( Roger Ebert, Chicago Sun Times).

Cum spuneam și mai sus, în Labirintul lui Pan evenimentele se desfășoară în vreme de război, iar în prim plan avem o fetiță, Ofelia, al cărei tată moare și a cărei mamă se căsătorește cu un comandat foarte dur și crud. În viața plină de durere a acestui copil apare o zână care-i dezvăluie o cu totul altă lume si chiar alte origini; o zână care, zic eu, îi deschide drumul spre găsirea speranței, nu fără a trece prin și mai multe încercări, desigur. În plus, pe lângă povestea dureros de frumoasă, cartea e și un fel de manifest împotriva războiului, prin prezentarea ororilor pe care acesta le aduce. Primul lucru pe care l-am făcut eu atunci când am terminat-o a fost să revăd filmul și primul gând care mi-a venit atunci când am terminat și filmul a fost acela că nu-mi pot explica în vreun fel cum oamenii încă mai poartă războaie adevărate. Probabil nici filmul și nici cartea n-au ajuns la cei la care ar fi trebuit să ajungă, iar mie aproape că mi se pare că e de datoria tuturor să vedem filmul și/sau să citim această carte, ca să înțelegem în profunzime răul și să facem tot ce ne stă în putere pentru a preveni apariția lui.

Nu voi face aici un rezumat mai complet, deși în film aflăm finalul încă din primul cadru, deoarece filmul începe cu o bucățică din acesta, dar vă spun că povestea Ofeliei vă va impresiona. În ceea ce mă privește, deși știam bine cum se vor desfășura lucrurile, am citit cartea și am revăzut filmul cu aceeași emoție ca și prima dată. Desigur, le și recomand pe amandouă și mi se pare că experiența nu e completă dacă nu le cunoaștem împreună. Cartea e mult mai detaliată și răspunde la întrebări rămase fără răspuns în film, dar cele două se completează reciproc într-un mod desăvârșit și poate de asta nici nu pot fi, cu adevărat, comparate. Sunt la fel de bune, motiv pentru care vă las mai jos și trailerul filmului:

Nu aș putea să închei și fără un citit. A fost greu să aleg, cum spuneam, cartea e plină de înțelepciune pe care mă bucur că am avut oportunitatea să o descopăr. În plus, citind-o, am avut parte și de o lecție de istorie inedită – istoria oamenilor și a vieții lor în timpul unui război. Pentru că timpul nu se oprește în loc pentru ca luptele să se desfășoare. Război sau pace, timpul continuă să curgă și oamenii au în continuare nevoi, emoții sau dorințe.

„Muritorii nu înțeleg că viața nu e o carte pe care o închizi doar după ce ai citit ultima pagină. În Cartea Vieții nu există nicio ultimă pagină, fiindcă ultima pagină e întotdeauna prima a unei noi povești.”

Guillermo del Torro și Cornelia Funke, Labirintul lui Pan: Labirintul Faunului, Editura Arthur, București, 2021, p.234.

Surse foto – arhivă personală, prelucrare în canva.com