Nu de puține ori mi s-a întâmplat să fiu la capătul răbdării atunci când a venit vorba despre copiii mei. În special în perioada bebelușiei când, oricât de tare mă străduiam, nu reușeam să aflu ce se ascunde exact în spatele acțiunilor lor și, implicit, nu reușeam să iau măsuri pentru a opri un comportament sau altul. Da, știu, într-o lume ideală părinții nu-si pierd răbdarea și sunt zen 24 din 24 de ore, chiar dacă n-au dormit nici măcar o oră din astea 24 . Numai că nu trăim într-o lume ideală și-atunci când n-ai mai stat ca omul la masă dintr-o vreme care pare să fi fost în altă viață, când ai uitat cât a trecut de când n-ai mai făcut un duș mai lung de 5 minute și fără spectatori și când cea mai mare dorință a ta e să dormi măcar și doar o jumătate de oră, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Da, încă te topești de drag și iubire atunci când îți privești puiul, dar tot ai momente când simți că vei claca de disperare și uneori chiar o faci. Care-i soluția pentru aceste momente dificile? Ei bine, ar fi vreo două. Mai întâi, ai putea să povestești puțin despre asta cu o prietenă dragă. Iar dacă prietena are pisică, s-ar putea ca, în loc să plângi, să râzi în hohote. Pentru că e uimitor să descoperi cât de tare se aseamănă pisicile și copiii. Apoi, ar fi ideal să descoperi Empria, locul în care găsim tot ce avem nevoie pentru a-i ține pe cei dragi în siguranță, fie că-s bebeluși sau companioni pufoși și blănoși, și, implicit, locul în care găsim tot felul de obiecte utile, care ne ajută să mai reducem din problemele cu care ne confruntăm ca proaspete mămici sau, de ce nu, ca proaspeți stăpâni de animale. Vă povestesc mai multe despre asta, promit, dar, mai întâi, să vorbim puțin despre copii și pisici.
Cuprins
Copii și Pisici – confruntarea
Așa cum sugeram mai sus, lucrurile pe care le voi scrie nu-s doar niște simple idei, inspirația pentru ele venind de la personaje reale. Pentru că, da, eu chiar am o prietenă care are pisică și încă una tare frumoasă, cu blana roșcat-aurie și cu o personalitate foarte puternică. Numele ei e Goldie și e personaj principal în povestea mea, alături de copiii mei, Tudor și Maria. Și, da, nu o dată s-a întâmplat ca în discuțiile cu prietena mea să rostim, una sau alta, fraze de genul „și al meu/ a mea face la fel”, pentru a conștientiza apoi că vorbim despre pisică și copii și-a ne distra copios de fiecare dată când constatam cât de tare seamănă. Așadar, vă povestesc și vouă câteva dintre concluziile la care am ajuns în urma acestor discuții.
Cine doarme mai puțin?
Trebuie să recunoaștem, e interesant cum unele lucruri capătă o valoare foarte mare prin simpla absență, iar exemplu cel mai bun e Somnul. Cu literă mare, da. Părinții știu de ce. La fel și mulți stăpâni de animale deoarece adevărul e că puii, fie ei de om sau de orice alt animal, plâng. Fiecare pe limba lui, desigur, dar tot plâns e. Prin urmare, și pisicile plâng și, la fel ca bebelușii, cel mai mult o fac noaptea pentru că, desigur, noaptea e acel moment când, înconjurat de întunericul înfricoșător, ai cea mai mare nevoie de afecțiune. Desigur, ne putem gândi că, cel puțin, pisicile cresc repede, dar chiar în urmă cu vreo două săptămâni îmi spunea prietena mea că n-a dormit din cauza pisicii, care-a ținut morțiș să o folosească drept saltea. Și chiar și mie mi se întâmplă uneori să nu dorm din cauza copiilor, chiar dacă nu mai sunt nici ei bebeluși. Pentru că tot mici sunt, deși au învățat să vorbească și să meargă în două picioare și, se pare, încă au încorporat un fel de magnet pentru virusuri iar virus+ copil = nopți nedormite.
În concluzie, nopțile cu pui, fie ei de om sau de pisică, sunt grele și pot fi grele chiar și când puii au mai crescut. Desigur, când vorbim despre bebeluși alăptați, ei s-ar putea să câștige pentru că e aproape imposibil să înlocuim mama, care-i și sursă de hrană, pe când, cu pisica nu-i musai să stea același om mereu. Apoi, pisicile devin, totuși, independente mult mai devreme, deși asta nu înseamnă că devin și mai înțelegătoare pentru că, spre exemplu, ora de masă rămâne oră de masă, chiar și dacă tu ai ieșit în oraș cu prietenii, ai ajuns târziu acasă și-ai vrea să mai dormi. Plus că, se pare, cel mai confortabil loc rămâne, atât pentru copii, cât și pentru pisici, propriul nostru pat sau chiar trup. Prin urmare, n-aș putea să să spun, la acest moment, cine câștigă confruntarea. La fel cum nu pot spune nici de ce, atunci când pisica sau copilul adorm în sfârșit, în loc să ne punem și noi la somn, îi privim fermecați, de parc-am fi în transă și ne urnim din loc doar ca să facem o poză.
Cine face mai multă dezordine/mizerie?
Am făcut un fel de brainstorming cu copiii mei, atunci când le-am propus să găsim cât mai multe asemănări între bebeluși și pisici. Ce a ieșit a fost cel puțin interesant, pe primul loc fiind scutecele și litiera. Au spus ei că, atât pisicile, cât și bebelușii au nevoie de un om care să strângă caca și pipi după ei. Cum nu cred că există cineva care să-i contrazică, am putea crede că-i egalitate la acest capitol. Totuși, adevărul e că bebelușii cresc și evoluează, pe când pisicile, chiar dacă și ele cresc, stagnează pe acest plan. Eu, cel puțin, n-am cunoscut încă vreuna care să-si curețe singură litiera, indiferent de vârsta pe care o are. Desigur, ar putea compensa prin faptul că măcar ele se spală singure.
Altfel, discuția despre dezordine și/sau mizerie nu se rezumă doar la nevoile primare. Joaca, una dintre activitățile preferate ale copiilor și pisicilor, are, din păcate, darul de a lăsa adevărate dezastre în urmă și, din câte știu eu, evaluarea pagubelor și curățenia de după cad în sarcina oamenilor adulți. Avantajul, atunci când vorbim despre pisici, ar fi acela că ele nu au, de obicei, atât de multe jucării ca un copil. Totuși, atât ele, cât și copiii se dovedesc a fi campioni la capitolul inventivitate, putând vedea o jucărie în aproape orice obiect. Da, inclusiv în televizoarele care, din nefericire, sunt extrem de fragile dacă ne raportăm la forța unui bebeluș sau a unei pisici, dar și, spre exemplu, în alimentele depozitate prin dulapurile din bucătărie, alimente care sunt foarte interesante și atractive, mai ales atunci când sunt întinse pe absolut fiecare centimetru al podelei. Atât de atractive încât ușile clasice ale dulapurilor reprezintă un obstacol nesemnificativ. Da, și pisicile pot deschide uși sau sertare.
Cine e mai curios?
Atât animăluțele de companie, cât și bebelușii debordează de curiozitate. Vor să verifice tot, în detaliu și fac asta folosindu-și toate simțurile. Da, le place să lingă, să muște, să tragă sau să zgârie. Da, vorbesc și despre bebeluși, și despre pisici și, da, chiar dacă sunt atât de mici și, aparent, inofensivi, bebelușii și pisicile pot să distrugă, fără milă și fără posibilitatea de reparare, unele dintre cele mai valoroase obiecte, Pentru că, așa cum spuneam mai sus, atunci când ești mic sau când ești pisică absolut orice obiect poate deveni jucăria perfectă, inclusiv cerceii pe care-i poartă mama sau stăpâna și, de ce nu, eșarfa aceea din mătase pură și scumpă, care se încăpățânează să semne cu o ființă misterioasă și te provoacă să o prinzi și să o smotocești.
Totuși, cele mai atractive rămân locurile mici. Pentru că oamenii mari nu se gândesc niciodată că dacă ești mic ai nevoie de un loc pe măsura ta, bebelușii și pisicile au luat problema în mâini/lăbuțe și au găsit rezolvarea. Doar e plină casa de sertare și dulapuri care abia așteaptă să fie explorate și luate în stăpânire. Dacă ești flexibil, e doar un pas până la asta și, da, flexibilitatea e o caracteristică a pisicilor, dar și a bebelușilor, aceștia din urma având cu aproximativ 100 de oase mai mult decât un adult. Exista explicații serioase privind motivele pentru care se întâmplă asta, dar, probabil, cea mai importantă e aceea că au nevoie să intre și să stea confortabil în cele mai strâmte locuri. Și chiar o fac, așa cum nu te-ai aștepta vreodată, doar că o fac ușor diferit. Dacă, spre exemplu, pisica reușește să-si facă culcuș între hainele tale din dulap, copilul s-ar putea să le scoată mai întâi. Apoi să le pună la loc și apoi să le scoată iar. De mai multe ori. Pentru că-i mai amuzant așa.
Cine ne invadează spațiul personal mai tare?
Unul din lucrurile care dispar aproape complet atunci când bebelușii apar în viața noastră este intimitatea. Dacă nu avem ajutor, multe dintre noi ajungem să mergem chiar și la toaletă cu ei în brațe. De duș nici nu mai vorbesc. Dușul lung sau în completă intimitate e un lux pe care puține mame și-l permit.
Lucrurile stau cam la fel și atunci când vorbim despre animalele de companie și, implicit, despre pisici. Ba, dacă ai litiera în baie și ai o singură baie, s-ar putea ca nici măcar să nu îndrăznești să încerci să închizi ușa atunci când mergi la duș, ci, mai degrabă, să îți iei un opritor de ușă ca nu cumva să o închizi din greșeală. Totuși, spre deosebire de bebeluș sau copil mic, pisica s-ar putea să te lase să zăbovești în cadă oricât de mult dorești și, cel mai probabil, nu va cere să intre și ea, ba chiar va fugi cât mai departe. Prin urmare, da, când ai pisică s-ar putea să fii privit tot timpul, chiar destul de insistent și, cu siguranță, în cele mai intime momente – lucru care s-ar putea să fie cel puțin ciudat, dar, din fericire, pisicile n-au învățat încă să vorbească – dar, dacă te obișnuiești cu asta, vei putea să te relxezi aproape fără să fii deranjat. În ceea ce-l privește pe copil, e bine să reținem că acesta învăță destul de repede să vorbească și îi place să se implice activ în aproape toate activitățile.
De asemenea, tot la capitolul intimitate, e bine să știm că, cu cât avem lucruri mai prețioase, pe care dorim să le ținem în siguranță, cu atât acestea vor fi mai atractive pentru micii curioși, fie ei copii sau pisici.
Cine respectă cele mai puține reguli?
Pentru că noi, oamenii mari, avem nevoie și de liniște și de ordine, ne-am gândit să inventăm regulile. Acestea sunt foarte utile, dar, din tot ce-am vorbit până acum cu prietena mea, dar și cu alți stăpâni de pisici, s-ar părea că, atât pisicile, cât și bebelușii au dezvoltat ceva ce se numește imunitate la reguli. Explicații sunt și chiar sunt destul de multe. Totuși, pentru a nu ne pierde în ele, e bine să știm că, de cele mai multe ori, nu ne putem aștepta ca o pisică sau un bebeluș să respecte regulile impuse de noi. Chiar și atunci când le înțeleg, impulsurile sau instinctele lor s-ar putea să fie mai puternice, iar ei să cedeze tentației. Desigur, poate că asta n-ar fi o problemă atât de mare dacă unele dintre aceste tentații nu ar fi și periculoase. Prin urmare, fie că sunt pisici sau copii, aceste mici ființe pe care le iubim au nevoie ca noi să avem grijă de ele.
Și trofeul merge la…
Nu știu dacă veți fi sau nu de acord cu mine, dar eu cred că-i egalitate. Parțial pentru că iubirea nu poate și nu-i corect să fie cuantificată și, dincolo de boacăne care ne pun răbdarea la încercare, cel mai important lucru pe care-l au în comun bebelușii și pisicile e iubirea noastră pentru ei, alături, desigur, de faptul că reușesc să ne facă să zâmbim chiar și în cele mai critice momente, iubindu-ne, la rândul lor, necondiționat. Prin urmare, da, nu există un câștigător, ci doi. Totuși, cum spuneam și mai sus, deși e amuzant să privim toate năzbâtiile pe care le fac copiii sau animăluțele de companie, unele dintre acestea pot fi periculoase sau nu mereu avem timpul și energia pentru a le putea duce. Despre soluții care pot face aceste momente mai puțin dificile vă povestesc puțin mai jos. Până atunci, vă invit să zâmbiti.
Empria – bucuria siguranței
De ce Empria?
Toate ființele iubite au în comun și grija pe care le-o purtăm pentru că, da, iubirea vine la pachet cu grijă. Aceasta din urmă e utilă, dar atunci când e prea multă ori când e doar grijă, poate să ne sufoce. Așa că-i bine să găsim soluții pentru probleme, să respirăm ușurați și să ne bucurăm din plin de și cu cei pe care-i iubim. Cum anume? Cu ajutorul Empria, desigur, locul care, cu iubire, grijă și respect, a reușit să cuprindă toate acele produse esențiale pentru siguranța celor dragi, de la bebeluși și copii până la adulți și animale de companie. Apoi, oamenii de la Empria nu doar le-au strâns pe toate la un loc, au reușit și să demonstreze că sunt foarte serioși în ceea ce fac, o dovadă fiind faptul că au câștigat de mai multe ori titlul de cel mai bun magazin online. În plus, mărturie stau și recenziile clienților mulțumiți, pe care le găsim pe site, dar și propria noastră interacțiune cu ei, pentru că, da, vorbim despre un site care oferă consultanță și asta după, ce, în prealabil, ne-a pus la dispoziție descrieri foarte detaliate ale produselor, alături de un ghid gratuit pentru protecția copilului în casă. Nu în ultimul rând, la toate acestea se adaugă transportul rapid, în locker sau acasă, gratuit pentru comenzi de cel puțin 199 lei.
În urmă cu ceva timp am scris despre de ce e bine să le folosim si care sunt cele mai utile produse de siguranță pentru bebelusi si copii. După cum v-ați dat seama, azi e e tot despre copii, dar nu mai e doar despre ei. Da, azi e despre copii și pisici.
3 produse pentru siguranța copiilor și a pisicilor
Așadar, ca să exemplific mai bine ce vreau să spun, m-am gândit să vă prezint trei produse care ne pot ajuta să-i ținem în siguranță pe cei mai iubiți, mici și năzdrăvani membri ai familiei, fie că sunt blănoși sau doar pufoși.
Siguranțe geamuri și uși glisante
Discuția despre siguranțe geamuri și uși glisante a fost printre cele mai lungi pe care le-am avut cu prietena mea, stăpâna lui Goldie. Poate pentru că ușile și ferestrele sunt printre cele mai periculoase locuri dintr-o casă, atunci când vorbim despre copii și animale. Pisicile, cel puțin, sunt mereu văzute la fereastră, urmărind cu cea mai mare atenție tot ceea ce se petrece afară. Apoi, dincolo de faptul că, în general, copiii sunt atrași de locurile interzise, alor mei le-a plăcut și lor mereu să privească pe geam. Aș fi putut să țin ferestrele închise atunci când erau ei prin preajmă, dar îmi place prea mult aerul proaspăt. La fel, aș fi putut să stau mereu cu mâna pe ei când era fereastră deschisă, dar mi-am zis că nu-i bine nici pentru ei, nici pentru mine. Așa că am preferat să le explic întotdeauna de ce nu-i în regulă să se apropie prea tare de o fereastră deschisă și, în același timp, am folosit un blocator pentru fereastră.
Acum, cu pisicile e un pic mai complicat, căci, spre deosebire de bebeluși și exceptând situația în care sunt foarte dolofane, cele mai multe pisici se pot strecura prin deschiderea multor astfel de dispozitive. Vestea bună e că există și plase speciale pentru ferestre. Apoi, desigur, folosirea unor astfel de dispozitive nu înseamnă că noi vom pleca într-o altă cameră, vom porni un film, eventual ne vom pune și căștile în urechi, ca să nu mai auzim nimic și ne vom relaxa. Nu, principalul și cel mai important avantaj e acela că nu vom mai sta mereu cu gura pe animăluț sau copil și, mai ales, nu va fi nevoie să îi ținem cu forța, în brațe, în timp ce el se agită să meargă la fereastră deschisă. Pentru că, da, chiar dacă nu pot înlocui complet supravegherea unui adult, un blocator sau o siguranță pentru fereastră/ ușă chiar funcționează și ne vor ajuta să ne realxăm și să simțim că ființele iubite sunt mai în siguranță.
Siguranțe sertare
Cum spuneam mai sus, copiii și animăluțele sunt foarte inventivi și, deopotrivă, curioși. Vor să cunoască în detaliu fiecare colțișor al casei, chiar și cele despre care noi nici nu eram conștienti că există și, în special, pe cele interzise. Apoi, au dorința asta de a-și face culcuș în spații cât mai mici, atât de mici încât, în primă fază, nici nu te-ai fi gândit că vor avea loc acolo. E amuzant când fac asta, dar poate fi și periculos, atunci când, de exemplu, în dulap se găsesc detergenți sau medicamente. Apoi, poate unii dintre noi apreciem și un dulap în care hainele sunt cât de cât aranjate și, mai ales, nu sunt pline de salivă și nu au găuri sau fire trase de gheruțele de pisică. Plus că sertarele sau ușile pot prinde ușor degețele mici ori lăbuțe și, atât pisica, cât și copilul pot rămâne blocați în ele. Mă rog, așa cum le-au deschis pe dinafară, ar putea să le deschidă și pe dinăuntru, dar e mai greu când ești mic și singur și s-a făcut deodată întuneric. Poți doar să miauni sau să plângi și, până ești găsit, ai tras deja o sperietură grozavă. Așa că mai bine folosim siguranțe pentru setare. E mai sigur pentru toată lumea și ne scapă de multă bătaie de cap.
Poarta de siguranță
Poarta de siguranță e utilă într-o mulțime de situații, deși, poate, nu mereu își îndeplinește scopul așa cum ne-am fi gândit. Pisicile se pricep foarte bine la cățărat, iar bebelușii le seamănă nespus. Totuși, există și copii mai liniștiți, care nu vor încerca să o escaladeze. La fel și pisici. Serios vorbesc. Da, chiar sunt sigură că există și nu are relevanță faptul că nu i-am întâlnit eu încă. Revenind, însă, chiar și când cei mici au învățat să se cațere, poarta ne oferă un timp de reacție mai lung, tare prețios. Apoi, cel puțin pentru copiii foarte mici, nu-i chiar așa de simplu să treacă de ea și, atunci când o vor face, vor fi mai aproape de vârsta la care își pot stăpâni impulsurile.
În ceea ce privește pisicile, chiar și ele vor înțelege, până la urmă, rolul unei astfel de porți. În ultimă instanță, s-ar putea chiar să o aprecieze, având în vedere că putem folosi o astfel de poartă și pentru a separa, în caz de nevoie, pisica de copil. Se știe doar că bebelușilor le place să smotocească tot ce prind, inclusiv animăluțele, și, atunci când sunt foarte mici, nu sunt chiar delicați în mișcări. Și se știe și că nu toate pisicile apreciază smotoceala, motiv pentru care chiar și cea mai independentă pisică, cum e, de exemplu, Goldie, pisica prietenei mele, s-ar putea să aprecieze utilitatea unei astfel de porți. Pentru că, nu v-am povestit, deși copiii mei o iubesc nespus pe Goldie, iubirea lor nu e împărtășită, iar pisicuța se ascunde imediat cum aude că au intrat în casă. Își împart, totuși, jucăriile, Tudor și Maria găsind foarte interesante jucăriile pentru pisici, iar Goldie acceptând tacit aceast împrumut. Mă rog, nu sunt convinsă că e prea fericită atunci când se întâmplă asta, dar presupun că e mult mai înfricoșător pentru ea să iasă din ascunzătoare.
Acestea fiind scrise, la final, fie că aveți pisică, copil ori ambele, vă doresc să vă bucurați cât mai mult de timpul petrecut împreună și să reușiți să găsiți soluțiile potrivite pentru voi, în așa fel încât momentele în care răbdarea vă e pusă la încercare să fie mai ușor de dus, iar voi să fiți adevărații câștigători din orice confruntare între pisici și bebeluși. Cu alte cuvinte, vă doresc să descoperiți bucuria siguranței și, desigur, vă invit din nou să zâmbiti. Eu, cel puțin, m-am umplut de energie pozitivă în timp ce căutam fotografii pentru acest articol și nu pot să nu (mai) împărtășesc câteva și cu voi. Pentru că pisicile sunt super drăguțe, la fel și bebelușii, dar împreună sunt absolut adorabili.
Articol scris pentru SuperBlog 2023
Surse foto – empria.ro & canva.com; prelucrare în canva.com
carrusel 
2 comentarii Adăugă-le pe ale tale