De cele mai multe ori nu suntem conștienți, dar noi, oamenii, facem alegeri în fiecare clipă. Alegem să ne ridicăm dimineața din pat, alegem să mâncăm micul dejun, să ne îmbrățisăm copiii, să mergem la muncă… sau să procedăm fix invers; alegem să purtăm o bluză sau alta, să sunăm anumite persoane sau să le trimitem mesaje, să mâncăm carne sau legume… practic, totul e o alegere. Chiar și când nu facem nimic, am ales, de fapt, să nu facem nimic, dar, cum spuneam, de cele mai multe ori nu suntem conștienți de asta. Dacă am fi, viața noastră ar fi mai puțin marcată de sentimentul neputinței, căci am înțelege că deși nu avem puterea de a decide asupra lucrurilor care vin din exterior, avem puterea de a decide cu privire la reacțiile pe care le avem noi atunci când acestea se întâmplă. Iar asta e una dintre ideile mele preferate din psihologie, foarte bine explicată în cartea lui Edith Eger, Alegerea.

Dincolo însă de toate alegerile pe care le facem în fiecare clipă și care, în mod poate surprinzător, ne influențează viața mult mai tare decât am crede, ne confruntăm uneori cu alegeri mai importante, dacă pot să le spun așa; sau cu momente în care e mai mult decât evident că noi decidem în ce direcție să o luăm și e dificil spre imposibil să negăm asta. În acest punct, mulți dintre noi ne blocăm, vrem mai mult timp, mai multe detalii, sfaturi de la un om sau altul… Ori poate vrem mai puțină responsabilitate, căci responsabilitatea e prețul plătit pentru renunțarea la neputință, dar să zicem că asta nu-i o discuție pentru azi.

Cert e că doar ce m-am confruntat cu o astfel de situație și nu oricum.

Mai întâi a fost un vis, un vis care a durat destul de mult, pe o perioadă de, să zicem, mai mulți ani, timp în care m-am tot întors acolo cu gândul. Fiind perfect conștientă că nu-mi pot îndeplini acel vis (sau, mai corect spus, că nu sunt dispusă să plătesc prețul – care nu era în bani – pentru îndeplinirea lui) nu am fost prea atentă la faptul că visul, deși putea fi exprimat, la modul general, sub forma unei singure idei, putea fi pus în aplicare în mai multe feluri. Eu reveneam, periodic, la una sau la alta dintre acestea, fără să mă gândesc la detalii, la cât de complex era totul.

Ei bine, în condițiile astea, s-a întâmplat ceva. Cum ar veni, într-o clipă, așa, pur și simplu, am aflat că-mi pot îndeplini visul. Practic, într-o fracțiune de secundă viața mi s-a schimbat, iar în astfel de momente ne dăm seama cât de goale și insuficiente sunt sunt uneori cuvintele. Și parcă e nedrept că folosim aceleași cuvinte banale și pentru situațiile normale, din viața de zi cu zi, și pentru cele speciale. Cert e că vestea m-a copleșit într-un fel pe care nu-l pot descrie acum. Și nici n-am avut vreme să o diger, că i-a urmat o alta. După ce aflasem că mi-aș putea îndeplini visul și după ce doar ce constientizasem că, de fapt, îndeplinirea lui e posibilă sub mai multe forme, iar eu trebuie să aleg, am aflat că una dintre ele era disponibilă acum. Adică fix acum, nu chiar în secunda următoare, dar vorbim despre zile și primul gând a fost că e o decizie prea mare pentru a vorbi doar despre zile.

Am cerut un sfat care m-a ajutat să conștientizez mai bine treaba asta. Pentru că persoana respectivă mi-a zis să aștept. Pentru că,  așa cum îmi trecuse și mie prin minte, nu e o decizie care poate fi luată de pe o zi pe alta, e o decizie care are nevoie de mult timp de gândire. Am zâmbit, în sinea mea, după care am subliniat ca nu am acel timp. În acest caz, așteptarea însemna practic să decid să nu profit de oportunitate, dar fără a îmi asuma responsabiliatea. N-am avut suficient timp la dispoziție, aș fi putut spune peste alți ani, dacă aș fi ales să nu-mi asum responsabilitatea. Nu era o decizie de luat de pe o zi pe alta.

Mi-am zis că nu vreau asta și apoi am făcut cel mai înțelept lucru pe care am putut să-l fac. Un tabel. Cu opțiuni, avantaje și dezavantaje. Întotdeauna scrisul m-a ajutat să văd lucrurile mai clar. Chiar și în astfel de situații. Și am luat o decizie. Asumată, după ce am privit clar avantajele și dezavantajele. Și m-am ales pe mine. Sau, cu alte cuvinte, am ales cel mai potrivit lucru pentru mine în acest moment al vieții mele. Și n-am nici cea mai vagă idee dacă așa voi gândi și peste o săptămână, peste o lună, peste un an… Dar nici nu are vreo importanță. Pentru că alegeri putem face doar în prezent, iar eu știu exact cum e acest prezent pentru mine și asta îmi permite să fiu perfect conștientă de alegerea mea și să fiu împăcată cu ea, în timp ce îmi asum responsabilitatea pentru ea. Fără să dau vina pe timp și pe alți factori externi. Pentru că, în fapt, durează mai puțin de o secundă să faci o alegere, conștientizarea acesteia și asumarea responsabilității fiind cele care ne dau bătăi de cap.

Prin urmare, îmi încep săptămâna făcând o alegere conștientă. Și deși nu-i ușor, tare bine e și vă recomand și vouă. Fie că-i vorba de culoare bluzei pe care o purtăm sau orice alt detaliu minor, fie că-i vorba de decizii a căror importanță nu o putem nega, e bine să ne amintim, măcar din când în când, că – doar noi –  avem puterea de a decide cum ne trăim viața. Și e perfect așa.