Vineri am ajuns cu copiii în centrul Bucureștiului din motive nu chiar plăcute – o vizită la medic – și, pentru că am vrut să le fac ziua mai frumoasă, deși eram toți cam obosiți, am decis să vizităm librăria Cărturești Verona. Nu mai fuseserăm de ceva timp aici, am constatat, cu uimire, că zona cu cărți pentru copii a fost mutată. Per total ne-a plăcut cum arăta, în special copiilor, însă, recunosc, erau cam multe jucării pentru gustul meu și prea puține locuri confortabile, în care sa stai să răsfoiești o carte. Așa se face că, la fel ca toți copiii, și ai mei au fost atrași în primul rând de toate jucăriile, abia la momentul în care eu deja eram epuizată fizic s-au apucat să răsfoiască și cărțile, pe Tudor cu greu am reușit să-l mai iau de acolo după ce a descoperit zona cu benzi desenate.

Când în sfarșit ne-am retras, am cumpărat doar o carte deoarece ar fi fost dificil pentru mine să duc mai multe, dar mi-am luat revanșa apoi, plasând o comandă online. Revenind la cartea aleasă vineri, aceasta a fost una despre care știam de ceva vreme că apăruse și, la momentul la care aflasem, ne-am bucurat toți, adică și copiii și noi, adulții, pentru că tare dragă ne-a fost și încă ne este prima din serie. Și de când au auzit că există o continuare, n-a trecut o zi în care copiii să nu mă bată la cap să o cumpărăm. Prin urmare, alegerea a fost firească și, de vineri, bibliotecă noastră e mai bogată, căci în ea se află acum și Baba-Cloanța-Cotoranța se răzbună, carte scrisă de Pierre Bertrand și apărută la Editura Portocala Albastră, o continuare, așa cum spuneam, a cărții Baba-Cloanța-Cotoroanța.

Sunt multe de spus despre această carte, primul și cel mai important lucru e că, la fel ca prima, ea ne-a făcut sa râdem și tare bine a fost, chiar aveam nevoie să ne relaxăm și să ne descărcăm emoțiile prin râs. În al doilea rând, cum spuneam și în trecut, cartea nu e faină doar pentru copii, ci și pentru orice adult care-a fost vreodată amenințat cu Baba-Cloanța-Cotoroanța. Apoi, ea le arată celor mici cât de puternici sunt de fapt și, prin această revenire a vrăjitoarei, le dezvăluie că da, uneori personajele negative nu dispar definitiv, ci se întorc, dar asta nu înseamnă că ele nu pot fi învinse și a doua oară. În fapt, acum e chiar mai bine, căci în această carte băiețelul Petru nu se descotorosește doar de Baba-Cloanța-Cotoranța, ci și de o supă deloc îmbietoare, dovedind încă o dată că inteligența, nu puterea fizică, e cea mai importantă.

Nu în ultimul rând, atât în această carte, cât și în prima, copiii descoperă că oamenii mari nu au mereu dreptate, lucru foarte prețios atunci când ești mic și aparent neputincios într-o lume al adulților. Apoi, în mod particular pentru noi, ea a venit la pachet cu o căldură aparte, căci faptul de a sta toți trei, cuibăriți unul în altul, și citind o carte cu un personaj  pe care copiii l-au descoperit prima dată atunci când erau mult mai mici, ne-a adus în suflete amintiri și emoții prețioase; pe unii dintre noi, mai mari – sunt sigură că știți la cine mă refer – ne-a umplut de nostalgie.

Concluzia firească e că vă recomandăm din toată inima această carte. Ea se prezintă a fi potrivită pentru copiii cu vârsta între 3 și 5 ani, dar îmi mențin părerea că le-ar putea fi dragă și celor mai mari – părere întărită și de faptul că mulți adulți au zâmbit când ne-au văzut cu ea în autobuz. Ai mei copii deja sunt măricei, au 7, respectiv 9 ani, însă cred că am fi cumpărat-o și dacă erau adolescenți și sunt sigură că i-ar fi făcut să zâmbească cu toată gura, chiar dacă, desigur, la acea vârstă ar fi citit-o rapid și probabil nu mai mult de o dată. Cert e că sunt unele cărți care-s pur și simplu prea frumoase sau abordează subiecte mult prea faine ca să te mai intereseze vârsta la care-i cel mai potrivit să le citești.

Acestea fiind scrise, vă doresc o zi liniștită și distracție plăcută dacă alegeți să o descoperiți pe Baba-Cloanța-Cotoranța din cărțile lui Pierre Bertrand.

Imagine prelucrată în canva.com