Cartea din această săptămână e o adevărată bijuterie. Ea ne vorbește despre unul din cele mai celebre personaje din copilăria noastră și, în același timp, din copilăria copiilor noștri. Pentru că sunt foarte puțini copiii care nu au auzit măcar o dată de Baba Cloanța. Vreau să cred că sunt puțini cei care, în zilele noastre, sunt constrânși de adulți, cu ajutorul ei, să facă diverse lucruri, dar, chiar și așa, simpla rostire a numelui ei te învită, parcă, să îți fie frică. Copiii nu o iubesc pe Baba Cloanța Cotoroanța. Copiilor le e teamă de ea, iar ea e văzută ca fiind un personaj negativ, lucru care n-ar fi neapărat ceva rău – avem nevoie și de personaje negative – dacă nu ar fi văzută și ca fiind atotputernică. Baba Cloanța vrea și poate să pedepsească toți copiii care nu sunt cuminți, orice ar însemna asta în definiția adultului care își amenință astfel copilul.

• 

Ei bine, lucrurile se schimbă în această carte care e ca un magnet pentru cei mici. Ai mei, spre exemplu, au cerut să le-o citesc de nenumărate ori și asta în condițiile în care ei n-au fost niciodată constrânși să facă ceva sub amenințarea Babei Cloanța. Totuși au auzit de ea și știau că nu e un personaj bun. Au râs în hohote atunci când le-am citit cartea și încă li se pare amuzantă și azi, când aproape o știu pe dinafară. Mai mult, au inventat jocuri de rol pornind de la ea, jocuri în care, inevitabil, mie mi-a revenit rolul vrăjitoarei, dar asta e o altă poveste. Important e că și în timpul jocurilor au râs în hohote. Pentru că n-ai cum să nu râzi. Și eu am râs, chiar dacă e o cărticică pentru copii mici, deci foarte simplă și cu text destul de puțin. Pentru că e cel puțin amuzant să observi cum unul dintre cele mai înfricoșătoare personaje din copilăria ta este, de fapt, foarte prostuț, ca să fiu elegantă în exprimare.

În aceste condiții, pot spune că această carte e pentru copii, dar cu ea se vor desfăta și adulții care au suferit în copilărie din astfel de cauze. Cum ar veni, își iau și ei revanșa, iar vrăjitoarea primește, în sfârșit, ceea ce merită.

Ce anume primește, nu vă voi spune, deoarece, de data asta, nu vreau să stric surpriza – și e o surpriză mare!. Pot spune doar că în carte ni se vorbește despre un băiețel care nu prea mănâncă, motiv pentru care este vizitat într-o noapte de Baba-Cloanța. Doar că nu, nu i se întâmplă nimic rău, din contră. Pentru că, deși ușor înfricoșat, băiețelul se dovedește a fi mai inteligent decât vrăjitoarea. Îmi place asta și îmi place și că nu pornește de la ideea că Baba-Cloanța nu ar exista. Nu, ea există, adulții n-au mințit. Totuși, ce nu știau adulții este că ea poate fi învinsă.

Dincolo de faptul că este foarte amuzantă și indiferent de cât de multe știu sau nu copiii despre Baba Cloanța, această carte este foarte utilă. E utilă pentru că îi ajută să își controleze fricile, dar și pentru că îi ajută să își dea seama că nu sunt chiar atât de neputincioși în fața celor mai mari ca ei. Aceste două lucruri sunt tare prețioase deoarece frica e o emoție normală pe care toți o simțim, iar neputința e și ea la fel de normală, dar mult mai evidentă în cazul copiilor. Nu putem face emoțiile să nu mai existe, dar putem învăța să le controlăm, în așa fel încât să nu ne controleze ele pe noi.

Carte a apărut la Editura Cartea Copiilor și este recomandată pentru 3-7 ani. Noi am citit-o la 4, respectiv 6 ani și a fost perfect. Totuși, deși prin format nu pare potrivită copiilor mai mari, cred că dacă un copil se confruntă cu astfel de frici, ar avea multe de învățat din ea chiar și dacă e mai măricel.