Azi e despre vin, iar ceea ce vă propun să citiți mai jos depășește cadrul meselor festive și ne duce direct în culise, acolo unde se petrec adesea lucrurile cele mai importante. Pentru că vinul e mai mult decât o băutură care poate înnobila o masă festivă, el reușind, de fapt, să transforme totul și nu mă refer aici (doar) la oamenii care-l beau. Vă invit, așadar, să descoperiți câteva lucruri despre cum văd eu vinul, despre rolul vinului în bucate – mai ceva ca sarea – despre vinul Sigillum Moldavie de la Beciul Domnesc și despre cum ne poate ajuta el să transformăm un preparat banal într-unul spectaculos și orice zi într-o sărbătoare.

Relația mea cu vinul

Relația mea cu vinul e una tare complicată. La început, în urmă cu mulți ani, am refuzat să ne apropiem unul de altul, fiind ferm convinși convinsă că nu ne potrivim. Apoi, întâmplător, am ajuns să ne cunoaștem mai bine și să constatăm că, de fapt, nu ne înțelegem chiar atât de rău și uneori ne face o deosebită plăcere să petrecem timp împreună. Atâta vreme cât e cu măsură, desigur.

Lucrurile au continuat așa o vreme, totul părea minunat și fix când credeam că relatia noastră e una stabilă, neprevăzutul ne-a lovit. Așa se face că momentan trecem printr-o despărțire cu iz de dramă adolescentină, în care eu încerc să mă autoconving că nu mai am nevoie de el și nu mai vreau să-l văd gust vreodată. Sau cel puțin încercam. Până în urmă cu câteva săptămâni, când am aflat de invitația la testarea vinului Sigillum Moldaviae. Inițial am trecut mai departe, mi-am zis că nu mă interesează, rămân puternică, relația mea cu vinul s-a încheiat. Punct. Apoi însă, în ziua imediat următoare, am constatat că lucrurile sunt departe de a fi clare sau încheiate. În ziua aceea am avut nevoie de el, adică de vin, mai mult ca niciodată. Și foarte tare m-am supărat că nu a fost disponibil. Prin urmare, m-am răzgândit, am acceptat testarea în ultima clipă, i-am dat vinului o noua șansă și-așa se face că relatia noastră înflorește din nou, deși într-o cu totul altă formă.

Cu alte cuvinte și mai puține metafore, mă aflu într-o perioadă din viața mea când, din motive care nu depind de mine, nu consum deloc alcool. Nici în trecut nu eram mare consumatoare, dar, fără să fiu cunoscătoare în ale vinului, ajunsesem totuși la nivelul la care să apreciez o jumătate de pahar dintr-un vin bun, într-o seară faină ori mohorâtă, după caz, sau alături de un preparat delicios. Apoi au intervenit lucruri care, așa cum spuneam, nu sunt sub controlul meu și-am încetat chiar și să gust. Și nici n-am mai cumpărat vin și o vreme n-am văzut vreo problemă în asta, testarea despre care am menționat mai sus aproape că nici nu mi-a atras atenția, până într-o zi, când am vrut să fac o friptură și am avut revelația faptului că lipsea ceva. Atunci mi-am amintit cât de fain e vinul când îl folosești în bucătărie și cât de mult mai bună iese friptura, fie ea de porc sau de pui, când o lași câteva ore la marinat. Și tot atunci mi-am dat seama că-i musai să testez și eu vinul de la Beciul Domnesc. Da, poate că nu mă pot bucura de gustul lui simplu, dar asta nu mă împiedică să prepar o mâncare delicioasă. Deoarece adevărul e că băuturile, de diverse feluri, sunt nelipsite pentru ca o masă să fie desăvârșită, dar uităm adesea că rolul lor nu începe doar atunci când mâncarea a fost servită, ele fiind uneori ingrediente secrete și prețioase în cele mai gustoase preparate. Și vestea bună este că ne putem bucura de ele chiar și noi, cei care nu consumăm alcool, penru că acesta se evaporă în timpul gătitului.

Despre beneficiile folosirii vinului în bucătărie

Vinul vine într-o varietate de arome și poate influența direct gustul și savoarea preparatelor, dar principalul beneficiu al vinului, din punctul meu de vedere, e acela că acționează intens asupra texturii. În special când vorbim despre marinarea cărnurilor, vinul le frăgezește pe acestea, oferindu-ne oportunitatea de a savura fripturi bine rumenite la exterior și suculente la interior. Însă lucrurile nu se opresc aici, desigur, vinul fiind utilizat cu succes și direct în procesul de gătire, pentru un plus de aromă. Mai ales poate fi folosit și în preparate vegetariene, existând spre exemplu, mai multe rețete de orez fiert în vin alb sau legume înăbușite în vin. Și, desigur, să nu uităm de multitudinea de sosuri delicioase, care pot fi preparate cu vin, dar și  de deserturile care pot fi înnobilate într-un mod desăvârșit cu ajutorul vinului. Și gusutul e cu adevărat unul deosebit, iar ceea ce spuneam la început, despre vinul care-i mai ceva ca sarea, e cât se poate de adevărat, căci, mi-am amintit, în timp ce lucram la acest articol, despre cum vinul m-a ajutat să dau gust multor mâncăruri, pe vremea când soțul meu a fost nevoit să țină un regim alimentar fără sare.

Desigur, nu veți găsi aici preparate complexe sau rețete pretențioase, mi-am propus ca acest articol să fie unul simplu, cu informații de bază, iar istoria folosirii vinului în gastronomie e una destul de sofisticată și dificil de rezumat. Însă dacă, după ce veți fi citit acest articol, vă veți dori să aprofundați subiectul, vă recomand cartea creată de Dana Frank și Andrea Slonecker, Wine Food. New Aventures in Drinking and Cooking. Se găsește pe libris.ro și are darul de a deschide noi orizonturi, cu adevărat impresionante, în bucătărie și nu doar atât.

De unde luăm vinul cel mai bun

După cum am spus, relația mea cu vinul e una destul de instabilă, lucru care nu mă face să fiu o prea bună cunoscătoare a secretelor acestuia. Totuși, cum chiar și amatorii au nevoie uneori de vin – de fapt, istoria ne arată că fără vin nu se poate – vă spun că, din punctul meu de vedere, vinul cel mai bun nu există cu adevărat; fiind o băutură disponibilă în atât de multe variante, alegerile fiecăruia depind de gusturile personale, de contextul în care este consumat vinul, de preparatele cu care este asociat și chiar și de oamenii alături de care-l bem. Altfel, la modul general, vinul cel mai bun s-ar putea să fie acela produs pe plan local, în acest caz în România, iar azi atenția mea se îndreaptă, așa cum v-ați dat deja seama, spre Sigillum Moldaviae de la Beciul Domnesc, vin care ni se dezvăluie în mai multe sortimente, după cum urmează: Fetească Neagră, Pinot Noir, Rosé, Busuioacă de Bohotin, Muscat Ottonel, Tămâioasă Românească, Fetească Regală & Sauvignon Blanc și  Fetească Albă. Dintre acestea, Feteasca Neagră, vinul primit de mine spre testare, se remarcă prin faptul că este un vin catifelat, echilibrat, cu note fructate de prune și mure accentuate de o aromă discretă de ghimbir. El provine din podgoria Cotești și este alegerea firească atunci când vorbim despre mesele festive sau despre mesele obișnuite pe care dorim să le transformăm în unele deosebite, potrivindu-se de minune cu carnea de porc, vită sau oaie.

În ceea ce privește Compania Beciul Domnesc, aceasta are o tradiție îndelungată, fiind aproape de români din anul 1949 și reprezentând, în prezent, unul dintre cei mai mari producători de vinuri din țara noastră. În cadrul Beciul Domnesc sunt exploatate peste 1400 de hectare cultivate cu viță de vie nobilă, amplasate în podgoriile Cotești, Odobești, Panciu și Huși. În plus, pe lângă gustul autentic al unui vin deosebit, Beciul Domnesc ne deschide și porțile spre o bucățică din istoria noastră prin intermediul Monumentului Beciul Domnesc, monument care datează din vremea lui Ștefan cel Mare și a fost inclus în patrimoniul cultural al României.

Vinul perfect pentru fiecare preparat culinar

În vremurile în care, în câte o seară, îmi turnam o jumătate de pahar de vin și stăteam la o vorbă cu soțul meu pe balcon, preferam mereu un rosé demidulce sau demisec. Însă lucrurile se schimbau atunci când consumam vin la masă, deși chiar și în acele momente acționam mai mult instinctiv, fără prea multă documenare. Azi, când am citit mai multe despre asocierea vinului cu un preparat sau altul, îmi dau seama că treaba asta ar putea fi o adevărată artă, una pe care mulți dintre noi nu o vom stăpâni vreodată în profunzime. Însă, cum spuneam și mai sus, câteva lucruri de bază sunt accesibile tuturor și vor face diferența dintre o masă banală și una deosebită, iar partea bună este că cele mai multe chiar sunt intuitive. Spre exemplu, în general, un vin roșu se va potrivi cel mai bine cu o carne roșie, la fel cum un vin alb va înnobila carnea albă, aceste reguli fiind valabile atât pentru gătit, cât și pentru băut. De asemenea, un vin sec sau demisec, deci mai aspru, nu se va potrivi vreodată cu un desert, acesta din urmă fiind cel mai bine savurat alături de un vin dulce sau demidulce. Pentru exemple mai specifice, care țin și de aromele fiecărui sortiment în parte, vă invit să urmăriți mai jos o scurtă prezentare a unui pairing perfect bazat pe Vinul Sigillum Moldaviae de la Beciul Domnesc.

Cotlete de port la cuptor cu Fetească Neagră Sigillum Moldaviae

Când am primit vinul Fetească Neagră Sigillum Moldaviae spre testare, papilele mele gustative s-au activat imediat și gândul mi s-a dus instant la o friptură de porc. Cum spuneam și mai sus, adesea gătesc  intuitiv și n-aș fi avut cum să nu-mi ascult intuiția de data aceasta. I-am spus, deci, soțului meu, să-mi cumpere niște cotlete de porc, ignorând protestele lui cum că ar fi fost bună și puțină ceafă, mi-am zis că el oricum va avea privilegiul să bea vinul care rămâne după ce voi fi pregătit eu cotletele. Și, cum le-am primit, am început să prepar cel mai important lucru – marinada cu vin. N-am urmat o rețetă anume, obiectivul meu a fost să-mi reamintesc cum, fără nimic complicat sau pretențios, vinul singur poate transforma ceva banal în ceva desăvârșit. Am uitat, în timp ce făceam toate astea, că voi nu veți putea gusta, presupun că nu există alternativă, rămâne să mă credeți pe cuvânt și să vă imaginați gustul sau, și mai bine, să luați o sticlă de vin Sigillum Moldaviae și câteva cotlete de porc și să vă convingeți singuri. Nu veți regreta, promit.

Cantitatea folosită din fiecare ingredient depinde de cantitatea de carne, dar și de gusturile fiecăruia dintre noi, cele oferite de mine reprezintă doar o variantă dintr-o mare de alte variante. Prin urmare, eu am folosit: 500 de grame de carne, un pahar cu vin, trei crenguțe de rozmarin proaspăt, trei căței de usturoi zdrobiți cu cuțitul, 2 linguri cu ulei de măsline, piper și sare după gust. Am lăsat cotletele să stea cam trei ore în acest amestec și-apoi le-am copt la 180 de grade până s-au rumenit. Altfel, un alt secret pentru un preparat culinar de care să ne bucurăm cu toate simțurile este, desigur, să ne desfătăm cu un pahar cu vin atât în timpul procesului de gătire, cât și atunci când savurăm gustul final. În ceea ce mă privește, eu n-aș putea spune exact cât de fain e să faci asta cu vinul Sigillum Moldaviae, m-am bucurat  de savoarea lui doar prin cotlete, dar soțul meu, care a avut parte de o experiență completă, a fost cu siguranță impresionat.

La final, pentru un plus de inspirație sau poftă, vă las mai jos o scurtă de scriere a sortimentelor de vin despre care v-am tot povestit în acest articol alături de câteva idei de preparate culinare.

Articol scris pentru SuperBlog 2024

Surse foto – canva.com & beciuldomnesc.ro