Scriam, zilele trecute, despre faptul că eu cred că e bine să citim, în general, iar dacă suntem părinţi, profesori, sau avem orice altă profesie care presupune interacţiune cu copiii, să citim cărţi de parenting, despre creşterea şi dezvoltarea copilului.

Dar filmele sunt bune şi ele!:) Privesc şi filme eu, chiar dacă nu mă pot numi cu adevărat cinefilă şi, de obicei, prefer cartea, filmului.

Dincolo de filmele bune şi foarte bune, care îţi antrenează gândirea şi imaginaţia, uneori, când mă simt obosită şi am nevoie să-mi pun o pauză în gânduri, aleg să privesc un film uşor. Nu neapărat prost, ci simplu,cu final previzibil, care nu te face să-ţi pui prea multe întrebări şi  de care uiţi în câteva zile.

Asta mi-am dorit şi zilele trecute şi, citind rapid câteva descrieri pe HBO GO, am crezut că am găsit filmul ideal. Se numeşte Profesorul (The Teacher/ Les Grands Esprits) şi e despre un profesor de la un liceu de elită, care ajunge, printr-o întâmplare nefericită, într-o şcoală de la periferie, unde trebuie să facă faţă unui cu totul alt tip de elevi. Nimic mai simplu, mi-am zis, şi în minte mi-au venit filmele acelea clasice, americane, cu elevi care fac tot felul de năzbâtii şi profesorul care ajunge la capătul răbdării şi pare că a fost învins. Apoi, are acel moment „aha” şi îi transformă în genii pe toţi elevii săi, pentru ca, la finalul filmului, să rămânem cu sentimentul că au trăit cu toţii fericiţi, până la adânci bătrâneţi. Filmul perfect pentru mine, când am nevoie să nu fac nimic.

Probabil, dacă făceam efortul de a verifica nota de pe IMDb şi eram atentă la faptul că e un film european, îmi dădeam seama că nu e ce caut şi nu-l mai vedeam. Fiind însă în semiîntuneric, cu un copil aproape adormit lângă mine, care scâncea dacă încercam să plec, spre ruşinea mea, mi-am dat seama după vreo 15 minute că oamenii vorbesc în franceză. Îl vedeam pe silent, cu ecranul telefonului luminat la minim, ca să nu deranjez copilul.

Da, ştiu, probabil nu mai inspiră prea mare încredere povestea mea, acum. Precizez totuşi că în 20 minute a adormit copilul şi restul filmului l-am privit normal, cu sunet. Plus că e ceva şi să-ţi dai seama de limba în care vorbesc oamenii, fără să-i auzi.:)

Dincolo de asta, deşi nu a fost provocator la un nivel maxim, filmul a fost departe  de a fi uşor. Deşi prima mea reacţie, atunci când am văzut aşa-zişii elevi cu probleme, a fost că cei care au scris scenariul nu au habar despre ce-i acela elev cu comportament inadecvat şi că eu am întâlnit mult mai rău, mi-am dat seama că greşesc. Filmul avea suficient de multe detalii care sugerau clar că există şi altceva, dincolo de comportamentul ce apărea în prim-plan. Ofer exemplu pe profesoara ce ieşea plângând de la oră.

Mai mult, deşi, într-o oarecare măsură, filmul s-a apropiat de tiparul american, prin faptul că, aşa cum era de aşteptat, profesorul a găsit o cale de comunicare cu elevii său, finalul – şi nu doar el –  nu a fost, nici pe departe, cel aşteptat.

Mi-a plăcut filmul. Fără să mă dea pe spate, pot spune totuşi că e un film bun pe care, bineînţeles, îl recomand în special profesorilor şi părinţilor. Deşi sistemul francez de învăţământ e uşor diferit – n-am verificat asta, dar presupun că filmul a fost realizat pe baza acestui sistem – şi, poate, nu regăsim, cel puţin la prima vedere, exact problemele noastre acolo,  filmul redă bine de tot situaţia din cancelarie, de la nivelul profesorului-om, care e izbitor de asemănătoare cu cea de la noi. Pentru cei care nu cunosc sistemul din interior, s-ar putea să fie uşor revoltătoare. Altfel, oferă insight-uri importante cu privire la „de ce? „ şi „ ce putem face”, dar şi cu privire la puterea destul de mare pe care o are un profesor, dacă devine conştient de asta. Contează, bineînţeles,  şi în ce scop îşi foloseşte această putere.

Dincolo de aceste aspecte,  am devenit şi puţin mai deşteaptă, în urma vizionării acestui film, prin faptul că am descoperit o specie literară, de a cărei existenţă nu ştiam. Unii dintre voi poate au auzit de micronuvelă, alţii nu. Dacă vreţi să aflaţi ce e şi să vă îmbogăţiţi cultura generala cu o poveste interesantă despre Hemingway, puteţi căuta pe Google, sau puteţi privi filmul. 🙂

Sursa foto