Începutul, în ale gătitului fără sare, a fost extrem de dificil pentru mine. Îmi amintesc cum, după ce am pregătit prima ciorbă, am luat o linguriţă şi ,cu greu şi doar din dragoste faţă de soţul meu, am reuşit să şi înghit conţinutul, fără să vărs. Aveam, într-adevăr, ca scuză faptul că eram însărcinată. Sunt sigură totuşi că şi acum aş avea aceeaşi reacţie. Ciorba aceea nu era deloc bună. El, soţul meu – pe care îl consider un adevărat erou pentru asta –  a mâncat o jumătate de castron, de foame, în timp ce restul a ajuns la gunoi, udat din plin de lacrimile mele.

Amintindu-mi zilele acelea, aş vrea să  am ceva puteri magice, ca să pot comprima într-un document tot ce-am trăit şi învăţat, atât în materie de gătit, cât şi pe partea psihologică. Sunt sigură că sunt mulţi oameni care ar aprecia asta şi, poate, le-ar fi puţin mai uşor.  Din păcate, timpul pe care-l am la dispoziţie, nu-mi permite şi pot doar să scriu, din când în când, câte un articol, despre care sper că va ajunge, la momentul potrivit, la persoana potrivită.

După vreo două zile în care am gătit cu greu şi singurele rezultate notabile au fost că soţul meu nu a înnebunit de foame şi eu am dus gunoiul mult mai des, o  doamnă, pe care o apreciez şi o iubesc mult, mi-a oferit punctul de plecare pentru o serie întreagă de mâncăruri gustoase, fără sare. Am mai avut eşecuri şi după asta, dar nu m-am mai supărat atât de tare. Am început să văd experienţa ca pe una din care pot învăţa. Într-un proces de învăţare, greşeala e normală şi chiar binevenită.

Mi-a spus această femeie dragă că ficatul e printre cele mai gustoase preparate fără sare. Nu mi-am făcut prea mari speranţe, dar am mers la magazin şi am cumpărat o caserolă cu ficat, pe care, din lipsă de timp, am pregătit-o simplu, la cuptor. Rezultatul a fost minunat.

Această cea mai simplă reţetă de ficăţei, pe care o prepar eu, o găsiţi mai jos.  Altfel, se poate şi mult mai bine şi recomand, cu toată încrederea, să pregătiţi ficăţei în orice formă, căutând reţete în cărţi de bucate, sau pe internet, fără să includeţi în căutare cuvintele „fără sare”. Pur şi simplu, nu adăugaţi sarea, când gătiţi. Vor fi la fel de gustoşi.

Unele reţete nu se pretează la asta pentru că, pe lângă sarea propriu-zisă, conţin şi multe alte ingrediente cu sare. Nu renunţaţi, dacă le găsiţi fix pe astea primele. Există şi altele şi sunt multe. În general, când adaptez o reţetă, eu îmi stabilesc ca regulă să elimin maxim 2 ingrediente (sarea şi încă ceva, dacă e cazul). Dacă-s mai mult de două, sau dacă unul din cele două e de bază – de exemplu,  nu scot sosul de soia dintr- reţetă care se numeşte Ficăţei în sos de soia – , caut alta.

Reţeta mea de ficăţei la cuptor:

Ingrediente:

• 500 gr.ficăţei
• 2 roşii
• 1 ardei roşu
• 1 ceapă
• 3-4 căţei de usturoi
• Câteva frunze de busuioc
• Patrunjel
• Piper
• 2 linguri de ulei
• O ceaşcă de vin

Se spală ficatul şi se pune într-o tavă încăpătoare. Se toacă ceapa, ardeiul şi roşiile în bucăţi mai mari, se zdrobesc căţeii de usturoi (nici nu e nevoie să îi curăţaţi) şi se adaugă toate peste ficăţei, împreună cu uleiul. Se amestecă bine şi se pun la cuptor. Cu 10 minute înainte de a fi gata se adaugă vinul şi, la final, se presară pătrunjel proaspăt tocat.

Timpul de preparare diferă în funcţie de gusturi. În general, pentru ficat se recomandă a nu fi gătit în exces; unele restaurante chiar îl lasa puţin mai în sânge. Mie îmi place bine făcut. J

Ficăţeii din această reţetă – şi, în general, majoritatea reţetelor cu sos – pot fi serviţi cu succes, alături de piure de cartofi. Acesta din urmă nu e printre cele mai gustoase reţete fără sare. Sosul însă îi îmbunătăţeşte mult gustul.

Asocierea ficăţeilor cu ardeiul gras roşu şi/sau busuiocul e minunată.

Dacă nu aveţi voie să folosiţi vin – deşi, din ce ştiu eu, în timpul gătirii alcoolul se evaporă – puteţi pune bere fără alcool / un mujdei de usturoi cu suc de roşii, sau doar suc de roşii.

Poftă bună!