Îmi doresc un copil independent, care să poată lua decizii pentru el, atunci când eu nu îi sunt alături. Îmi doresc un copil care, atunci când întâlnește un om cu gânduri negre – pentru că nu toţi oamenii au gânduri bune, când vine vorba de copii – să își asculte instinctul și sa fugă, sau să ceara ajutor. Îmi doresc un copil curios, căruia să nu-i fie teamă să pună întrebări şi care să îşi dorescă să cunoască din ce în ce mai multe lucruri. Îmi doresc un copil care să îmi spună atunci când i s-a întâmplat ceva rău şi nu să tacă, pentru că aşa i s-a poruncit.

Nu îmi doresc un copil supus, care să asculte de cei mari – categorie în care intru şi eu – ci un copil care să își susțină punctul de vedere, atunci când are unul, într-un mod civilizat, chiar dacă prin asta contrazice un adult. Pentru că oamenii mari, oricât ar fi de mari, nu sunt nici atotștiutori,  nici perfecți și fără greșeală.

Eu nu-i voi spune copilului meu să asculte de doamna educatoare. Vom învăța împreună să o iubim și să o respectăm.

Pe măsură ce o cunosc și eu mai bine, îi voi vorbi și acasă despre dânsa. Îi voi spune cât de frumoasă e și ce frumos știe să se joace. Îi voi povesti despre toate lucrurile minunate pe care ea îl va ajuta să le descopere și despre cât de inteligentă este ea; despre faptul că e un om, la fel ca noi toți ceilalți și dacă el îi vorbește vreodată urât, asta o doare, dar şi despre faptul că o poate ajuta dacă e cooperant  şi dacă respectă regulile grădiniţei. Îi voi mai spune că e important să nu vorbească peste alții (fie ei oameni mari, sau mici) și că poate spune ce are de spus atunci când îi vine rândul, dar şi că mereu ar trebui să îi comunice doamnei când îl deranjează ceva și ce anume ce anume îl deranjează, înţelegând totuşi că dânsa îngrijește mai mulți copii și nu îi poate face mereu pe plac. E important însă  să îi spună. Apoi, îl voi întreba și pe el ce îi place la ea și dacă sunt și lucruri care nu-i plac vom discuta despre ele și îi voi spune că fiecare om e unic și nimeni nu-i perfect.

Mi-ar plăcea ca doamna educatoare să nu-şi dorească nici ea supuși în miniatura, ci ființe umane care să o iubească și să o respecte. Să o respecte pentru că merită si nu pentru că le e frică de ea. Să știe să spună te rog și iarta-mă și să nu uite că e aproape ca o a doua mamă pentru micuții ce intra acum pe porțile grădiniței, iar influența ei e crucială pentru viitorul lor. Cei 7 ani de-acasă se petrec și la grădiniță.