Idei de cadouri pentru persoane internate în spital

Aţi observat atmosfera aceea încărcată de tristeţe şi liniştea apăsătoare ce pare că domină spitalele? Atât de tare, încât totul se întinde pe o rază destul de mare în jurul lor şi pleci, la rândul tău, încărcat negativ de acolo, chiar dacă ai fost doar în vizită.

Da, veţi gândi unii dintre voi, e normal să fie astfel. În spitale mergem când suntem bolnavi, prin urmare nu-i niciun motiv de fericire acolo.

Dar dacă, totuşi, nu e normal aşa? Practic, mergem la spital atunci când suntem bolnavi, teoretic, ar trebui să mergem şi pentru controale de rutină. Presupunând însă că cei mai mulţi dintre noi nu facem asta, spitalele tot nu ar trebui să fie asociate cu răul. Faptul că ne îmbolnăvim uneori vine la pachet cu chiar felul în care suntem construiţi. Aşa suntem noi şi nu putem schimba asta şi atunci când corpul are nevoie de ajutor mergem la spital ca să ne însănătoşim, deci pentru ceva bun. În ultimă instanţă, tot în spitale se întâmplă cel mai mare miracol de pe pământ – în spitale se nasc copii.

Când s-a îmbolnăvit soţul meu, dincolo de şocul şi groaza datorate unui diagnostic prea dur, spitalul în sine n-a făcut decât să pună paie pe foc. Încă nerenovat, la acel moment, cu pereţi ce fuseseră cândva albi, dulapuri şi paturi vechi şi camere mici şi aglomerate, spitalul ăsta semăna cu orice, numai cu un loc în care să-ţi fie bine nu. Plus că venea la pachet cu multă suferinţă; cu oameni pe care doar când îi vedeai îţi dădeau lacrimile, dacă le mai ascultai şi povestea vieţii, sau stăteai câteva zile împreună cu ei, deja te simţeai doborât de tot.

Pe când, înghiţindu-mi cu greu lacrimile ştergeam cu spirt micul dulăpior de lângă pat, mi-am dat seama cât de nociv poate să fie acel loc pentru sănătatea psihică a unui om şi, împlicit, chiar şi pentru cea fizică. Şi nu o spun doar eu. Deşi nu pot oferi sursa, pentru că n-am fost inspirată să salvez atunci acel link, am citit la un moment dat despre un medic care, la noi în ţară, a renovat secţia de terapie intensivă a unui spital şi a fost atât de inspirat încât să pună deasupra paturilor monitoare pe care să se deruleze mai multe imagini frumoase din natură. Pentru că sufletul contează şi el, iar o atmosferă deprimantă poate să îngreuneze însănătoşirea.

N-am fost în stare să fac nimic în acest sens, pe parcursul acelor prime zile petrecute în spital de soţul meu. Doar sa constat, cu tristeţe, că aşa cum mă gândisem, mediul acela chiar îi făcea rău şi, din păcate, aceea era doar prima internare. După ea urmau să vină multe altele.

A doua oară însă m-am mobilizat, în ciuda împotrivirii lui, care nu concepea, sub nicio formă, că timpul petrecut în acel loc ar putea să fie altfel, decât groaznic. Eu am refuzat să cred asta şi, în schimb, m-am încăpăţânat să cred că detaliile cărora nu le acordăm în mod normal importanţă, pot îmbunătăţi considerabil o astfel de experienţă. Am început atunci, prin a îi strecura în bagaj diverse mărunţişuri. În cantitate mică, ca să testez terenul şi să nu-l enervez, căci era destul de irascibil în perioada aceea – scriu asta conştientă fiind că citeşte 🙂 . Rezultatul a fost că a mai cerut şi apoi, la cea de-a treia internare, a început chiar el să vină cu idei. Înţelesese şi simţise că se poate cu adevărat. Fără ca timpul petrecut acolo să devină dintr-o dată plăcut, a devenit suportabil şi a încetat să mai fie atât de nociv.

Prin urmare, m-am gândit acum să fac o listă cu cadouri pe care le putem duce unei persoane internate în spital. Persoană care, dincolo de compasiunea noastră, are nevoie să nu uite să trăiască şi să zâmbească. Astfel că, pe lângă, sau în locul clasicelor banane sau supe de legume, putem încerca să facem şi cadouri pentru suflet.

Multe din propuneri le-am testat noi, unele sunt doar idei despre care cred că s-ar potrivi altor oameni. În orice caz, acordaţi o şansă. Eu cred că dacă, atunci când vizităm o persoană internată într-un spital, reuşim să-i provocăm un zâmbet sincer şi să-i aducem un plus de confort contribuim chiar la însănătoşire.

Ceai aromat. Neapărat unul de calitate, cu adevărat aromat, de fructe, cu scorţişoară, sau ceva care ştiţi că-i place. Ceai de muşeţel sau tei primeşte şi în spital,uneori pus cu polonicul într-o cană albă. N-are nevoie de unul în plus. Un ceai aromat însă, nu doar că va aduce un plus de gust, va răspândi şi o aromă plăcută în jur. Acest ultim aspect contează mult! Dacă starea de sănătate a persoanei permite, puteţi să îi oferiţi şi cuburi de zahăr ambalate individual, sau miere. Pe lângă gust, îi vor aminti de vacanţă şi da, spitalul nu e vacanţă, dar rememorarea unor clipe plăcute poate să aducă un zâmbet.
Căsti pentru telefon. Dacă nu are, sunt minunate. Implicit, puteţi să-i faceţi cadou un abonament la Netflix/ Hbo Go, sau o cartelă cu net nelimitat, în cazul în care spitalul n-are Wi-Fi. În varianta mai puţin costisitoare, puteţi crea un playlist pe Youtube cu melodii despre care ştiţi că ii plac şi ar aduce un pic de veselie. Acolo, singur/ă s-ar putea să nu şi le amintească. Şi chiar dacă va spune nu, sunt şanse foarte mari să profite apoi de oportunitate.
Cană personalizată cu mesaje drăguţe sau cu desene colorate. Orice vi se pare că i se potriveşte. Utilă sigur îi va fi şi va mai destinde puţin atmosfera morbidă din spital.
Farfurii şi tacâmuri de unică folosinţă. Acestea, iar sunt minunate, mai întâi pentru că ultimul lucru pe care ai chef să-l faci, când ajungi la spital, e să mai speli şi vasele. Nu mă refer însă la acelea albe, clasice. Există farfurii şi tacâmuri de unică folosinţă frumoase şi de foarte bună calitate.
Prăjituri cu răvaş. Ultimele pe care le-am mâncat eu erau destul de proaste la gust, dar ce contează cu adevărat e mesajul. Le puteţi pregăti şi acasă.
Şerveţele de unică folosinţă cu model deosebit. La fel ca şi cana, cu siguranţă sunt mai mult decât utile şi, dacă tot sunt, de ce să fie şi ele tot albe, ca pereţii spitalului? Culoarea nu face rău nimănui.
Cărţi de colorat pentru adulţi. Alături de, bineînţeles, creioane colorate. Am scris aici câte ceva despre cât de bine e să colorezi.
Cutie pentru şerveţele. Există cutii din lemn sau carton, decorate frumos, eventual cu mesaje, sau imagini sugestive.
Ramă foto cu poza unor persoane dragi. Ştiu că, poate, are poze în telefon, dar fotografia înrămată e diferită. În sensul bun.
Pernă. În unele spitale pernele sunt groaznice. Perna de acasă a fost unul din lucrurile care a înclinat mult balanţa în perioadele în care soţul meu era în spital. Acum aş merge mai departe şi-aş face o pernă cu o parte albă şi-o parte colorata. Cea albă să fie ţinută ziua, când vine medicul în vizită. Când acesta pleacă, perna se poate întoarce şi, la fel, mai schimbă puţin decorul posomorât.
Lămâi. Le puteţi duce pentru ceai, sau le puteţi amesteca, pur şi simplu, printre celelalte fructe. În unele spitale, mai ales în cele care adăpostesc pe termen lung, pacienţi cu probleme de mobilitate, mirosul poate fi o problemă. Lămâia face minuni, la fel ca citricele în general.
Vază pentru flori. În multe spitale – de exemplu, în maternităţi – florile nu sunt permise. Dacă însă ştiţi că e voie cu flori şi alegeţi să le oferiţi cadou, cumpăraţi şi o vază. Alternativa e borcanul şi mie nu mi se pare o variantă bună.
Coş pentru fructe. În aceeaşi idee, dacă tot duceţi fructe, luaţi şi un coş frumos. Fructele acelea îngrămădite care mai de care prin pungi de plastic, parcă nici nu mai au acelaşi gust ca afară. Prezentarea contează.
O carte veselă, uşor de citit. Eu mereu citesc Jules Verne atunci când vreau să mă binedispun, dar poate fi orce altceva.
Pernuţă cu lavandă. Utilă şi ea pentru a reîmprospătă aerul şi, totodată, drăguţă.
O tavă. Decorată subtil, dar sugestiv, o tavă ar fi perfectă pentru măsuţa de lângă pat.

Oamenii tind să nu investească în astfel de obiecte atunci când sunt în spital şi totuşi, ele contează. Ulterior, pot fi oferite cadou altor pacienţi, sau donate, dacă nu se doreşte a fi luate acasă. În spital ar trebui lăsate doar cu acordul personalului medical.

Timpul în spital trece greu. Cine a fost acolo ştie ce zic. Ar trebui să ne gândim la asta, înainte de a oferi multă mâncare şi doar atât. Totuşi, atunci când chiar nu ştim/ nu putem alege altceva, sau, poate, nu suntem aşa apropiaţi de persoana respectivă – deşi, dacă o vizităm, se presupune că suntem apropiaţi – putem lua şi o banală revistă, cu de toate, de la un chioşc de ziare. Dacă nu o citeşte – puţin probabil – tot o va folosi măcar şi ca să-şi tapeteze dulapul cu ea. Iar dacă, din diverse motive, tot e nevoie să duceţi ceva de mâncare, măcar detaşaţi-vă cumva de mâncarea pe care oricum o primeşte în spital. Asta nu înseamnă să-i duceţi tort cu ciocolată, sau cine ştie ce alte minunăţii, ci, după ce v-aţi informat corect asupra interdicţiilor alimentare pe care le are persoana respectivă, să preparaţi altceva decât banala supă de legume. Un anumit regim alimentar nu exclude preparate gustoase. Eu chiar n-am înţeles niciodată de ce în spitalele de stat mâncarea n-are gust.

Nu în ultimul rând, vizita în sine contează. Felul în care vorbim, optimismul pe care-l transmitem, sau puterea de a asculta, chiar şi tăcerea, valorează mai mult decât orice.

Notă! Să vă revoltaţi împotriva condiţiilor din spitale şi a comportamentului personalului medical poate să fie destul de nociv, dacă o faceţi fix când mergeţi în vizită la o persoană bolnavă. Dacă nu aveţi în plan ceva concret – să zugrăviţi, de exemplu, pereţii – puteţi face mai mult rău decât bine, doar vorbind despre asta, căci nu ştiu cui îi place să audă despre cât de urât şi groaznic este locul în care se află şi din care nu poate pleca. În loc să ne irosim energia înfuriindu-ne din cauza lucrurilor pe care nu le avem, putem să facem ceva pentru a îmbunătăţi situaţia. Orice mărunţiş contează, iar o schimbare aşa începe.

Photo by Aaron Burden on Unsplash