M-am gândit că ar putea să fie interesant şi deopotrivă util – pentru mine –  să fac o retrospectivă a săptămânii. În fiecare săptămână.  Nu ştiu dacă voi reuşi, dar cel puţin în această seară nimic nu mă opreşte.

Aşadar, ce am descoperit/ redescoperit săptămâna asta:

• Ca să începi o perioadă de adaptare – care durează şi e grea – e nevoie mai întâi să ai la ce să te adaptezi. Când totul în jur e haos e absurd să ai pretenţia de la tine – sau de la cei din jur – să funcţionezi ok.
• Ar trebui să înfiinţez pe blog o rubrică cu titlul „Întâmplări din RATB”. Am mers trei zile la rând cu autobuzul şi deja am subiecte pentru cel puţin trei articole. Voi merge zilnic, de luni până vineri. Păcat că n-am timp.
• Copiii mici sunt imprevizibili. Ca să le faci faţă, mai întâi trebuie să ai un plan, apoi un plan de rezervă şi, după asta, capacitatea de face un nou plan, pe loc.
• Nu pot să le fac pe toate şi, mai ales, nu pot să le fac pe toate bine. Dacă nu vreau să îmi transform viaţa într-o improvizaţie ieftină, trebuie să-mi fac o listă cu priorităţi.
• Uneori, lucrurile complicate sunt incredibil de simple. Banale chiar.
• Dacă lauzi oamenii, efectele sunt miraculoase. Asta trebuie să îmi amintesc zilnic.
• Ar fi cazul să îmi decimez obiectele din casă. Va fi mult mai uşor să fac curat.
• Trebuie să îmi fac unghiile săptămânal şi să mă fardez mai des. E mai amuzant astfel, când sunt pe stradă şi amândoi copiii încep să plângă, sub privirile dezaprobatoare ale trecătorilor.
• E nevoie să exersez replici potrivite pentru oamenii necunoscuţi, dar „binevoitori”. Ignorarea nu are efect şi inspiraţia de moment nu e cea mai sănătoasă.
• Este posibil să plângă copilul meu şi să se liniştească în braţele altui adult şi asta e bine.
• Copiii au nevoie să râdă. Dacă nu râd, plâng.
• Nu există copii răi. Chiar dacă nu sunt ai mei şi chiar dacă le fac rău copiilor mei. Există, în schimb, copii nefericiţi.
• Ar fi cazul să devin mai maleabilă. Nu pot schimba lumea, la modul general. Uneori, să zici ca altul şi să faci ca tine chiar e mai productiv. Altfel ,se iroseşte energie în mod inutil.
• Când mă simt rău, e bine să evit contactul cu persoanele care ţin neapărat să sublinieze cât de rău mă simt. Dacă nu am curajul să fac asta, trebuie să îmi asum consecinţele.
• Oamenii inteligenţi nu se plâng de faptul că există oameni oameni mai puţin inteligenţi – îmi place să mă exprim frumos – şi de cât de tare îi afectează existenţa şi acţiunile lor. Dacă fac asta înseamnă că, de fapt, nu sunt nici ei chiar atât de inteligenţi. Credeam despre mine că sunt inteligentă. M-am supraestimat.
• Viaţa e mai frumoasă atunci când o priveşti prin ochii unui copil şi, dacă tot vorbeam de inteligenţă, copiii s-ar putea să fie mai inteligenţi ca noi, adulţii.