Îmi plac mult sărbătorile și, în egală măsură, sau chiar mai mult, pregătirile pentru sărbători. Totuși, cu excepția anului trecut, după ce s-au născut copiii, am avut o perioadă de standby, cu pregătiri minime pentru sărbătorile mari și ignorare totală a celor mici, categorie în care intra si Halloween-ul. Mi-au ajuns însă la urechi vorbele nemulțumiților care spuneau, cu reproș, că am ajuns să importăm astfel de sărbători și nu ne mai ajung ale noastre.

Anul acesta însă am decis să nu mai ignor Halloween-ul. Mai întâi, pentru că îmi e destul de greu, având în vedere faptul că sunt pline magazinele cu diverse obiecte pe care copiii le observă și mă întreabă ce-i cu ele. Apoi, pentru că am văzut în asta o oportunitate de a petrece timp de calitate împreună cu copiii mei și a face diverse activități.

Numai că, atunci când Tudor m-a întrebat „Ce-i ăla Halloween?”, mi-am dat seama că nu prea știu să îi răspund.  Desigur că mi-au venit în minte fantome și  dovleci sculptați, numai că Halloween-ul nu-i despre dovleci, la fel cum nici Crăciunul nu-i despre brad împodobit – soţul meu spune că trebuia să scriu porc în loc de brad –  și nici Ziua Recunoștinței, la americani, nu e despre curcan. Toate acestea sunt mai degrabă mijloacele prin care sărbătorim un eveniment și nu reprezintă evenimentul în sine. Așa  cum poți manca, în viața de zi cu zi, grâu fiert cu miere și îi spui desert, când el e preparat după o rețetă de colivă, la fel, nu te oprește nimeni să-ti  decorezi casa cu dovleci, la venirea toamnei, sau multe altele.

Astfel că eu nu am nimic împotriva împrumutării unor sărbători, mai ales că, de fapt, așa s-au născut aproape toate, dar mi se pare că e ceva în neregula atunci când sărbătorim, fără sa știm ce anume. E ca și cum ne-am duce la o aniversare, dar nu cunoaștem sărbătoritul.

Ideea asta de a ne comporta într-un anume fel, fără să ne intereseze de ce, nu-mi sună bine:

“ -Ce sărbătorim azi?

-Halloween-ul.

-Ce-i ăla ?

-Un prilej să ne simțim bine.

-Dar de ce facem dovleci și ne deghizam în vrăjitoare?

-Ca să fie mai interesant.”

Discuția de mai sus mi se pare una  cam seacă, care nu prea antrenează cu nimic gândirea şi cred că prin astfel de conversaţii ajungem la:

“ -De ce suntem liberi azi?

-Pentru ca e 1 decembrie. (Punct! pentru că deja nu mai are sens să întrebi și altceva )”

Alternativa:

“ -Ce sărbătorim azi?

-Halloween-ul.

-Ce-i ăla Halloween?

-E o sărbătoare de origine celtică.

-Celtica?

-Da, celții au fost un popor care a trăit cu mult timp în urmă. Ei obișnuiau să serbeze sfârşitul verii într-un fel asemănător cu cel în care sărbătorim noi azi Halloween-ul. De asemenea, ei se deghizau în diverse personaje fioroase pentru că așa credeau  că pot avea o putere mai mare decât ele și astfel își învingeau frica…”

Continuarea pe Wikipedia. Mai simplu nu se poate.

Altfel, sunt curioasă câţi copii şi câţi părinţi știu de ce sculptează dovleci.