După ultimul cutremur mai puternic, am citit acest articol în care, printre altele – foarte multe utile –  ni se spune cum ar trebui să ne pregătim pentru un astfel de dezastru, având în casă rezerve de apă, dar şi o geantă cu un minim de produse pentru supravieţuire. Am considerat atunci că e exagerat. Am şi aşa destule momente în care locuinţa mea îmi pare prea mică pentru mine si nu vad unde aş mai putea găsi un loc în care să depozitez şi o geanta pentru urgențe. În plus, cu noile mele preocupări – incipiente – în materie de design interior  mi se pare exclus să țin bidoane cu apa în baie și bucătărie.

Am primit însă o lecție.

În noaptea de 5 spre 6 decembrie m-am trezit, pe la ora 4, cu o durere groaznică de cap. Am încercat să adorm la loc, dar n-am reușit, astfel că  m-am urnit cu greu din pat şi-am mers în bucătărie să iau o pastila. Acolo, surpriză – filtrul de apă nu mergea. Cum atunci când ești pe jumătate adormit,  însetat şi cu dureri nu prea mai contează de unde bei apă, am pornit robinetul să beau de acolo. Până la urmă, e aceeași apă ca la filtru, doar că nefiltrată. Plus că sunt oameni care consideră că e mult mai bună ca cea îmbuteliată.

Mi-am dat seama atunci că, de fapt, nu era stricat filtrul ci, pur și simplu, nu era apa. Am avut un scurt moment de panică. Mi-a trecut însă repede, căci privirea mi-a căzut pe fierbătorul de apă, în care mai rămăsese de dimineață o jumătate de pahar. Am răsuflat uşurată, am înghițit repede pastila şi-am mers înapoi în pat.

M-am trezit cu o stare de spirit destul de bună, pentru simplul fapt că nu mă mai durea capul. Am mers împreună cu copilul pe hol, să vedem dacă a venit Moșul și aici am avut parte de cea mai mare surpriză. De fapt, de doua surprize și nu știam la care să mă uit mai întâi: la laptopul nou și frumos ce stătea direct pe podea, lângă ghetele mele, sau la apa ce-mi inundase bucătăria și se oprise, în mod miraculos, la mai puțin de jumătate de metru de laptop. Recunosc că am fost puțin în stare de soc. Totuși,  entuziasmul copiilor m-a trezit la realitate si-am luat cu o mână laptopul și cu o mână mopul, sa-l ajut pe soțul meu la strâns apa.

Nu m-am supărat,  bineînțeles.  Mai întâi, pentru că nu erau produse niciun fel de daune și niciun vecin nu -mi bătea la ușă, dar, mai ales, pentru că mă bucuram de cadou . Altfel,  nici nu era prima mea inundație.  Am mai avut una în vara, într-un moment şi mai prost. Deja aveam experiență.

Totuși,  întâmplarea m-a pus pe gânduri.  În cazul în care nu v-aţi prins încă,  inundaţia a fost provocată de mine; în momentul în care am apăsat butonul filtrului, nefiind presiune, pentru că nu era apă, acesta a rămas apăsat şi blocat în modul pornit. Dar oare cum ar fi dacă, în loc să umblu noaptea la filtre și robinete, aş avea un bidon cu apă, special pentru astfel de situaţii. Mai mult ca sigur ar scădea considerabil riscul de inundații  şi, în plus, aş face un prim pas în a mă asigura în caz de urgență.  Apoi, poate , mi-aş găsi loc în casă și pentru un rucsac cu câteva lucruri utile în situaţii neprevăzute. În ultima instanță, poate  chiar aş folosi tehnica decoupage pentru a decora 1-2 bidoane cu apă, pe care sa le țin depozitate în baie, fără să mi se pară urâte. Poate că n-ar fi chiar așa rau sa fac asta.

Avem tendința de-a nu ne pregăti pentru rău, de teamă că astfel îl „invităm” cumva să vină. Totuşi, chiar nu cred că dezastrele naturale apar în funcţie de pregătirile noastre. Suntem prea mulţi şi diferiţi oameni pe lumea asta ca să fie astfel.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

Am scris acest articol duminică. Intenţionam să-l public. Nu mă aşteptam să aibă o continuare.

De atunci și până acum n-am apucat, bineînțeles, sa mă pregătesc pentru situații de urgență, iar azi… surpriza! Nu, n-am făcut iar inundaţie, dar din nou n-a fost apă.

Așa cum aveam să aflu ulterior – cu un ochi la un copil și unul la celălalt, nu prea apuc să citesc afișele din scara blocului- apa a fost oprită aseară, la ora 23 și urmează sa fie oprită din nou, în noaptea asta. Numai că n-a fost oprită doar noaptea, ci până după prânz – deşi scria că până la 8 dimineaţa – , iar asta cu siguranță mi-a făcut ziua deosebită.

În mod excepțional,  copiiilor le-a fost sete cam din zece în zece minute. Noroc că am mai avut apă prin pahare, în dormitoare, și apoi am fost la magazin, de unde ne-am întors cu 4 litri de apă. Mai multă n-am putut duce.

Cireaşa de pe tort a fost însă alta. Pe lângă faptul că cei mici găsesc cele mai creative metode de a se murdări, în cele mai nepotrivite momente, ei mai au şi nevoi – la toaletă, vreau să zic – tot în cele mai nepotrivite momente, iar mama lor găseşte, la rândul ei, cele mai creative şi nepotrivite metode de a rezolva astfel de situaţii. Pe scurt, am avut o zi murdară, dar, totodată, teribil de amuzantă.

Deznodămândul însă e că tot azi am plasat o comandă online care conţine 3 – luam mai multe, la ce zi am avut, dar aveam voie maxim 3 – bidoane de apă de 5 litri. Nu, nu le voi pune în baie, le voi pune pe balcon şi poate, prin amplasarea lor, nu mă vor salva neapărat în caz de cutremur, dar clar vor fi utile într-o mulţime de alte situaţii. Chiar şi doar să ud florile, la primăvară.

Altfel, mi se pare că ne-am obişnuit atât de tare cu confortul dat de condiţiile moderne în care trăim, că nu mai suntem deloc pregătiţi să facem faţă unor situaţii doar uşor dificile. Spun asta bazându-mă şi pe aglomeraţia ce era azi în magazinele din cartierul meu la rafturile cu apă. Să sperăm însă că nu va fi vreodată cazul de mai rău.

Ca să închei totuşi într-o notă mai puţin morbidă, trebuie să mai spun că, în acest moment, în baia mea se află un lighean şi o găleată pline cu apă – care clar îmi strică designul de care vorbeam la inceput. Asta pentru că, aşa cum spuneam, se opreşte iar apa – sau cel puţin aşa scria –  şi dacă azi nu s-au ţinut de cuvânt şi, în loc să o pornească la 8 au pornit-o la câteva ore bune după 8, evident că nu mă voi baza pe cuvântul lor pentru mâine. V-am spus că locuiesc în Bucureşti, nu? 🙂