Eu nu ştiam povestea Spărgătorului de nuci. Sau, dacă am ştiut-o vreodată, o uitasem…

Totul, până acum mai multe luni când, în timp ce îmi făceam cumpărăturile într-un magazin pentru copii, am văzut câteva cărticele mici. Cum pe vremea aceea căutam şi diverse activităţi care să facă drumul cu maşina mai plăcut, dimensiunea mică a cărţilor cu poveşti m-a atras atât de tare că am luat vreo patru. N-am avut timp să le răsfoiesc. Preţul era însă foarte mic şi mi-am zis că nu pierd mare lucru dacă se dovedesc a nu fi ok.

Într-un final, cărţile nu mi-au plăcut. Erau poveşti cunoscute, repovestite, dar nu aşa cum mă aşteptam eu. Mai întâi, deşi mici ca format, erau, mai degrabă, pentru copii mai mari. Apoi, se îndepărtau mult de povestea originală, sau cel puţin asta am putut observa la cele pe care le cunoşteam deja.  Le-am dat mai departe pe toate, cu o excepţie – Spărgătorul de nuci. Aceasta a fost descoperită de Tudor, înainte de a îi trasa eu o altă soartă şi, deşi greoaie, povestea l-a atras mult. Am încercat să o adaptez pentru vârsta lui, dar, necunoscând orginalul, îmi era destul de greu şi era o provocare să-i citesc cartea. Nu m-aş fi gândit niciodată că fix această carte avea să deschidă drumul unor aşa frumoase experienţe în viitor.

Timpul a trecut şi, acum vreo lună, în timp ce făceam o comandă de cărţi, am descoperit o nouă carte cu Spărgătorul de nuci, care părea mult mai ok. Din nou, mi-am asumat un risc, pentru că o comandam online. De data asta însă,  n-am mai dat greş. Cartea s-a dovedit a fi de-a dreptul minunată. Visul oricărui copil, aş putea spune, din moment ce  în ea este descris și Regatul dulciurilor.

Am citit-o de zeci de ori împreună şi am citit chiar şi informaţiile extra de pe ultimele două pagini, unde se povesteşte despre Ceaikovski, cel care a compus Spărgătorul de nuci. Nu ştiu exact ce şi cât a înţeles băieţelul, dar ştiu că atunci când am mers pentru prima dată la Târgul „Poveste de Crăciun” de la Opera Comică pentru Copiii ,a fost în culmea fericirii când am descoperit acolo un Spărgător de nuci mic, de cumpărat. Câteva zile nu s-a dezlipit de el, ba chiar a vrut să doarmă cu el în braţe – lucru destul de greu de realizat, având în vedere că era din lemn. Atunci când i-am explicat că nu se poate să doarmă cu el în braţe, dar îl poate pune lângă pat, mi-a spus că şi-ar dori ca şi Spărgătorul lui să aibă un pătuţ mic, la fel ca cel din poveste. Ideea lui mi s-a părut realizabilă. Aveam câteva bucăţi de lemn subţire prin casă şi aşa a apărut pătuţul Spărgătorului de nuci, căruia i-am făcut şi saltea, pernă şi pătură şi pe care l-am şi vopsit împreună.

Apoi, ne-am petrecut o săptămână întreagă numărând zilele până la sâmbăta ce urma, când am fost la primul nostru spectacol de balet, tot la Opera Comică pentru Copii. Spărgătorul de nuci, bineînţeles.

Spectacolul era recomandat pentru copiii de peste 3 ani, dar noi am mers toţi patru, nu fără emoţii, bineînţeles, mai ales când o doamnă a privit-o neîncrezător pe Maria spunând „ Cum o să rezişti tu la baletul ăsta?”

Fetiţa nu doar că a rezistat, dar a fost şi foarte atentă, iar la final, amândoi au spus că le-a plăcut mult. La fel de mult ne-a plăcut şi nouă, motiv pentru care am decis că vom mai merge la balet. Tudor deja mă întreabă când.

Cât despre Spărgătorul nostru din lemn, el se odihnește acum in pătuțul lui, așezat într-o cutie, alături de vreo trei Moș Crăciuni și alte ornamente pentru brad. Sunt sigură că va fi cel puțin la fel de iubit și peste un an și va aduce din nou bucurie copiilor.

Toate aceste experienţe au pornit de la o carte pe care am dat mai puţin de 5 lei și pe care, la acel moment,am regretat că am cumpărat-o, iar concluzia mea e că orice carte poate să deschidă porţile spre un drum minunat. Chiar şi una proastă. Cel mai important e să citim.