Citesc o carte care se prezintă a fi scrisă pentru o anumită categorie de oameni – cei care au fost răniți într-un fel sau altul – nu neapărat fizic – de către un părinte, în vremea când erau copii.

Cartea se numește Părinți toxici și în prima din cele două părți pe care le cuprinde ne prezintă diferite tipuri de părinți toxici – de la cei care își controlează excesiv copiii până la cei care îi abuzează fizic sau sexual. Cea de-a doua parte se axează pe sfaturi și exerciții ce au ca scop vindecarea.

Eu doar ce am terminat de citit prima parte și cea mai importantă concluzie la care am ajuns este aceea că ea ar trebui să fie citită de toți oamenii; de toți oamenii, indiferent de trecutul lor și, mai ales, de cei care sunt părinți în prezent.

Motivul pentru care spun asta e destul de simplu. Autoarea a construit cartea pe baza cazurilor reale cu care s-a confruntat. Prin urmare, prima parte cuprinde pasaje întregi cu mărturii ale pacientilor săi, oameni aparent normali, care se confruntă cu probleme majore genrate de felul în care părinții s-au comportat cu ei în copilarie și nu numai. Unele povești sunt cumplite, toate sunt grele. De ce ar trebui ele citite de toți oamenii, chiar și de cei care nu au avut sau cred că nu au avut parte de părinți toxici? Pentru că invită la conștientizare, înțelegere și toleranță; pentru că ne arată cum în spatele unor familii aparent perfecte se ascund drame cumplite; pentru că ne învață empatia și impactul pe care îl au acțiunile noastre.

Cartea se dorește a fi un instrument pentru vindecare, dar eu o văd și ca pe o metodă de conștientizare și prevenire a unor situații tragice. Dacă părinții și adulții în general ar reuși să înțeleagă cât de puternic pot influența acțiunile lor viața de adult a copilului, lumea ar fi mai bună.

O recenzie bună a cărții găsiți aici.