Sunt absolventă a Facultății de Istorie, dar istoria asta e foarte vastă și, atunci când începi să o studiezi în profunzime, e normal să îți placă mai mult o parte sau alta și să ai și părți mai puțin preferate. La fel cum, în școala clasică, ne place mai mult Matematica decât Limba Română sau invers.

Ei bine, mie nu mi-a plăcut istoria modernă. Nu sunt 100% sigură cu privire la motive, deși am o bănuială, dar asta e mai puțin relevant în acest articol. În plus, pe lângă faptul că nu mi-a plăcut partea asta din istorie, a și trecut ceva vreme de când am absolvit și, prin urmare, unele informații nu se mai așează clar în mintea mea. Așa se face că, zilele trecute, atunci când a fost nevoie să scriu, în cadrul SuperBlog, despre filmul „Napoleon”, am constat că aveam o problemă. Acum, tema nu era chiar o temă de istorie, căci ni se cerea să povestim despre ce credem că avem noi în comun cu Napoleon, dar și despre ce moștenire am dori să lăsăm în urma noastră. O temă grea din punct de vedere psihologic, aș zice, dar nu neapărat și istoric. Totuși, ca să poți spune ce ai în comun cu un om, e nevoie să știi câte ceva despre el, iar eu nu simțeam că-l cunosc pe Napoleon. Deși, în general, am fost pasionată mai degrabă de istoria oamenilor decat de istoria clasică, atunci când a venit vorba despre istoria modernă și, implicit, despre Napoleon, am învățat doar strictul necesar, fără să aprofundez. Mi-am zis, deci, că e vremea să recuperez, am șters praful de pe cărțile de istorie, ascunse undeva pe cele mai îndepărtate rafturi ale bibliotecii, și-am început să citesc.

N-am citit mult. Am redescoperit cum memoria noastră e tare faină și, chiar dacă ai senzația că ai uitat unele lucruri, ele au nevoie doar de un mic impuls pentru a ieși din nou la lumină. Totuși, cu ocazia asta am aflat și ceva nou. Ceva ce nu prezentase interes pentru mine înainte, dar care acum mi-a atras atenția și mi s-a părut de-a dreptul fascinant. Da, după cum sugerează chiar titlul, Napoleon NU era scund, iar treaba asta e fascinantă pentru că împăratul e chiar destul de vestit, numele lui fiind cunoscut de foarte mulți oameni. Acum, faptul că mulți oameni nu-i pronunță corect numele și/sau nu prea au idee de unde și de ce au auzit de el, e mai puțin relevant. Cert e că omul e cunoscut și unul dintre lucrurile asociate frecvent cu numele lui e faptul că ar fi fost scund, iar informația aceasta e falsă, Napoleon având o înălțime medie.

Totuși, mai interesant decât faptul că nu era mic de înălțime e acela care a determinat ideea asta. Mă rog, există și aici mai multe variante, dar, în principal, se pare că a fost vorba despre un artist, mai exact un caricaturist britanic. Da, James Gillray l-a desenat mereu pe Napoleon aproape ca pe un pitic, iar Napoleon însuși ar fi afirmat, la finalul vieții, că artistul a făcut mai mult decât toate armatele Europei pentru a-l pune la pământ. Iar dacă vreți să citiți mai multe despre asta sau să vedeți una dintre caricaturile lui James Gillray, o puteți face pe History.com

Acum, nu știu voi cum credeți, dar mie mi se pare tare interesant cum o informație falsă a supraviețuit la fel de mult timp ca unul dintre cei mai puternici oameni din lume, însoțindu-l pe acesta vreme de 200 de ani, până în prezentul nostru. În același timp, cred că asta ar fi bine să ne pună pe gânduri. Pentru că azi e mult mai ușor ca în trecut să răspândești știri false și, deși avem mai multe mijloace prin care putem verifica ceea ce vedem sau citim, suntem, de fapt, mai predispuși decât oamenii din trecut la fi păcăliți. Vă încurajez, așadar, să verificați mereu informațiile care ajung la voi. În același timp, mă (re)încurajez și pe mine să fac asta. Poate nu pe toate, măcar pe cele mai însemnate. Căci nu e neapărat relevant, în prezentul nostru, să știm ce înălțime a avut Napoleon Bonaparte, dar alte lucruri s-ar putea să fie foarte importante și să afecteze în profunzime viața noastră sau a altor oameni.

Sursa foto – canva.com