Poate că unul dintre cele mai interesante lucruri atunci când vorbim despre filme e legat de diversitatea și intensitatea emoțiilor pe care le putem simți într-un timp foarte scurt. Râdem și plângem când vedem un film, ne înfiorăm sau ne înseninăm, ne umplem de exaltare sau de melancolie, iar dacă filmul e bine făcut și ne identificăm cu personajul principal, ajungem să ne naștem, să trăim o viață întreagă și să murim în doar câteva zeci de minute. Drept urmare, schimbăm perspective și chiar pe noi înșine și, mai ales, învațăm. Prin asta, filmul devine extrem de prețios în dezvoltarea noastră ca oameni.

Filmele istorice au, în mod special, un efect și mai puternic, căci toți privim cu alți ochi evenimente despre care știm că s-au întâmplat de-adevăratelea și personaje despre care știm că au trăit în mod real pe același pământ pe care și noi trăim astăzi. Apoi, ele ne dau și mult mai puternice revelații, căci, pentru a fi cu adevărat captivante, filmele istorice prezintă, în primul rând, oameni sau, cumva, viața din spatele cortinei sau din spatele cărților rigide de istorie. Da, ele prezintă nu istoria, ci oamenii care au făcut istorie și e uimitor să înțelegi că un mare conducător, al cărui nume a străbătut întreaga lume cu mult timp înainte de era internetului, a fost cândva un copil ca toți copiii și a avut, la rândul lui, emoții și pasiuni, dorințe și visuri. Da, filmul care prezintă omul te îmbie mai mult ca altele să te identifici cu personajul, să trăiești măreția alături de el și prin el, să mori în glorie sau în chinuri și să îți dorești să aduci și tu gloria în viața ta măruntă, despre care, poate, îți dai seama că nu e chiar atât de măruntă. Observând cum asemănările sunt mai mari decât deosebirile, începi sa te întrebi și tu cum ai putea schimba lumea. Ori, poate, întrebarea e cum ai putea rămâne în istorie, în așa fel încât oamenii să nu te uite, căci altfel, toți scriem istorie zilnic, prin simpla noastră existență, și tot ce-a fost înainte de momentul prezent, adică inclusiv începutul acestui articol, e deja istorie. Dar numai o mică parte din trecut capătă acel ceva care se numește nemurire.

Ei bine, legat de nemurire, se spune că oamenii mor cu adevărat doar în clipa în care sunt uitați, iar eu aș adăuga că ținem minte oamenii, fie ei persoane pe care le-am cunoscut în viața reală ori personaje istorice dintr-un trecut îndepărtat, atât timp cât încă avem nevoie de ei și/sau de lecțiile pe care le putem învăța de la ei. Prin urmare, nu cred că-i o coincidență faptul că azi, la mai bine de 200 de ani de la moartea lui, Napoleon Bonaparte își trăiește încă o dată viața printr-un film biografic și, în același timp, un film de acțiune, care ne invită să trăim alături de el și prin el o bucățică din istoria modernă a lumii. Da, filmul ”Napoleon”, o producție Scott Free prezentată de Apple Original Films și Columbia Pictures, este adus în România de InterComFilm, va putea fi văzut la cinema începând cu 24 noiembrie 2023 și se anunță a fi epic. Spun asta pentru că nu vorbim doar despre un film care ne prezintă un personaj legendar, ci și despre un film pus în scenă de legende din prezentul nostru, căci este regizat de deja celebrul Ridley Scott, cunoscut, între altele, pentru seria Alien , Vânătorul de recompense (1982), Gladiatorul (2000) sau Marțianul (2015). De asemenea, scenariul îi aparține lui David Scarpa, care s-a făcut remarcat, la rândul său, prin Ultimul castel (2001), dar și prin serialul TV Omul din castelul înalt (2019).

În ceea ce privește actorii din rolurile principale, se pare că Ridley Scott a avut un plan foarte clar și a știut, încă din primul moment, că omul cel mai potrivit pentru a îi da din nou viață lui Napoleon este Joaquin Pheonix. Acesta din urmă este deja câștigător al unui Oscar, în 2020, pentru rolul din Joker (2019), dar este distins și cu multe alte premii, între care Premiul Grammy și Globul de Aur, și este renumit pentru interpretări de excepție din filme precum Maestrul (2012) sau Gladiatorul (2000), în cadrul acestuia din urmă colaborând tot cu Ridley Scott și fiind și nominalizat la Oscar. Alături de Joaquin Pheonix, Vanessa Kirby, cunoscută pentru rolul din The Crown (2016-2022) și nominalizată la Oscar în 2021 pentru rolul din Frânturi de femeie (2020) o interpretează pe Joséphine de Beauharnais, soția lui Napoleon și, poate, cea mai importantă femeie din viața acestuia.

Revenind la ideea conform căreia oamenii rămân nemuritori, în memoria noastră, atât timp cât avem nevoie de ei, eu cred că lumea – încă – are nevoie de eroi ca Napoleon, căci, poate, una dintre cele mai importante moșteniri ale lui e fix aceea că s-a ridicat într-un fel cum era imposibil până atunci. Într-o vreme în care simpla naștere într-o familie sau alta părea să aibă puterea de a îți scrie întreaga carte a vietii, faptul de a face parte din nobilimea inferioară nu-l ajuta deloc pe Napoleon, iar primii ani din viața sa nu păreau să sugereze nimic despre vreun eventual viitor glorios, Napoleon fiind mai degrabă un copil care a fost victima bullyingului. Desigur, nu vom găsi cuvântul în cărțile de istorie, căci el e inventat mai târziu, dar fenomenul e vechi de când au apărut oamenii pe lume. Așadar, clișeu sau nu, avem nevoie de un Napoleon care să ne amintească de faptul că, oricât ai fi de mic și oricât de potrivnice ți-ar fi împrejurările, mereu există speranța și posibilitatea de a îți depăși condiția.

Mai avem nevoie de Napoleon și ca să ne reamintească despre cât de importantă e educația și cât de important e să citești. Da, Napoleon citea mult, iar cărțile l-au salvat în unele dintre cele mai crunte momente, în special atunci când era copil și adolescent și s-a confruntat cu sărăcia și comportamentul dur al celor din jur, dar și mai târziu, când deja era puternic, fără ca asta să însemne că acum nu mai avea probleme. Apoi, Napoleon a și scris mult și chiar lui îi datorăm existența creionului, un instrument pe care azi îl luăm de bun, dar care a fost inventat special pentru împărat și pentru nevoia acestuia de a scrie atunci când era pe front. Și, da, pentru că tot vorbeam despre posibilitatea de a ne identifica cu personajul, pe acest plan aș putea spune că avem cele mai multe lucruri în comun. Eu și el, desigur, căci, trecând, la rândul meu, printr-o serie de întâmplări prea grele pentru un copil, m-am întrebat, adult fiind, oare cum de am reușit să supraviețuiesc din punct de vedere psihic. Am ajuns la concluzia că cele care m-au salvat au fost cărțile citite, alături de pasiunea mea pentru scris. Și fix de asta încerc azi să promovez cât mai mult cărțile, în special pe cele pentru copii. Cred puternic că faptul de a citi, mai ales atunci când suntem mici, poate schimba destine și deschide noi și noi orizonturi și posibilități și mă bucur că mă leagă ceva atât de puternic de unul dintre marii conducători ai lumii. Pentru că, da, Napoleon a fost un om al războiului, care s-a remarcat prin bătălii si cuceriri, dar nu faptul de a lupta bine din punct de vedere fizic l-a transformat dintr-un nobil nesemnificativ într-un împărat vestit, care aproape a cucerit întreaga lume, ci faptul de a fi fost un bun strateg pe plan militar, iar aici vorbim, pur și simplu, de puterea minții, putere venită nu doar din inteligența remarcabilă, ci și din modul în care a fructificat această inteligență prin cărțile citite. Deci, da, cărțile l-au salvat, l-au inspirat și l-au ajutat să se ridice.

Acum, apropo de faptul că Napoleon a purtat multe războaie, atunci când văd scenele sângeroase dintr-o carte cu benzi desenate despre el, copiii mei mă întreabă dacă a fost bun sau rău. Le reamintesc că oamenii nu sunt doar buni sau doar răi, ci toți avem câte puțin din fiecare și-apoi specific că, deși a ieșit mult în față, Napoleon a fost totuși un om al vremurilor lui, iar asta ii dă dreptul de a nu fi judecat prin prisma prezentului nostru. Violența, fie sau nu sub forma războiului, era un mod de trai pe vremea aceea, iar drepturile omului fix atunci începeau să se nască, încă imperfecte, dar perfecte pentru un început, Napoleon fiind, dintr-un anumit punct de vedere, și un copil al Revoluției Franceze. Și chiar dacă s-a remarcat datorită faptului că a fost un strateg genial, prin cuceririle sale, Napoleon a contribuit din plin și la răspândirea ideilor noi. În plus, în prezent, într-o lume în care războaiele s-au schimbat și nu prea mai avem parte de conducători care să se remarce pe câmpul de luptă, Napoleon nu rămâne alături de noi doar datorită strategiilor sale militare sau altor lucruri în care a excelat, ci și datorită greșelilor pe care le-a făcut. Căci nu vom învăța doar din gloria unui om, ci și din decăderea sa.

Altfel, parcursul vieții împăratului ne sugereză că suntem, cu toții, eroi în propria viață, iar eu vă încurajez să vedeți acest film despre omul Napoleon, prin care ni se dezvăluie ascensiunea și decăderea împăratului prin prisma relației cu femeia iubită, căci, da, Napoleon a avut o viață plină și pe plan sentimental. Acum, nu știu voi, dar eu cred că vom avea multe de descoperit aici și nu e vorba despre clișeul „în spatele unui bărbat puternic se află o femeie puternică„, ci mai degrabă despre cum, înainte de orice, suntem cu toții oameni, iar oamenii sunt capabili să iubească puternic și asta le influențează în mod considerabil viața. Iar dacă doriți să vă faceți o idee despre film, vă invit să priviți trailerul de mai jos:

Da, o prezentare grozavă a unui film ce se anunță a fi la fel de grozav și cu aspirația de a fi aproape la fel de măreț ca cel care i-a fost sursă de inspirație, aspirație pe care, zic eu, s-ar putea să o atingă, dar rămâne să vedem cu toții începând cu 24 noiembrie 2023, data de lansare a filmului ”Napoleon” la cinema, în România. Și după ce-l vom fi văzut și vom fi trăit din plin amalgamul de emoții pe care-l va stârni în noi, e bine să ne acordăm câteva clipe de reflecție și, înainte sau în loc de a judeca, să ne amintim că, prin faptul că l-am privit, n-am obținut dreptul de a fi judecători, ci privilegiul de a învăța. Apoi, ar fi interesant să ne gândim la ce moștenire lăsăm sau am vrea să lăsăm, la rândul nostru, în urma noastră. Eu una știu că mi-aș dori ca ale mele cuvinte să aibă măcar un strop din puterea cuvintelor lui Napoleon, omul care a ajuns atât de mare și pentru că oamenii l-au susținut și l-au iubit, iar oamenii l-au susținut și l-au iubit fix pentru că el a ales să-i vadă și a știut cum să le vorbească, fie că o făcea în scris sau cu voce tare. Da, să știi să folosești puterea cuvintelor e unul dintre cele mai importante lucruri din viață, iar eu sper ca ale mele cuvinte să încurajeze cât mai mulți oameni să le citească povești copiilor, iar moștenirea mea pe lumea asta să fie aceea de a fi ajutat la dezvăluirea oportunităților infinite pe care le are un copil care citește. Orice copil, așa cum chiar Napoleon Bonaparte, omul care a apărut de nicăieri, a ajuns împărat prin propriile forțe și a cucerit totul, ne dovedește.

Articol scris pentru SuperBlog 2023

Surse foto – InterComFilm Distribution; prelucrare în Canva.com