Nu mai ştiu exact dacă în cartea Laurei Markham sau în cea scrisă de Mary Sheedy Kurcinka  am citit despre linistirea copilului la baie, cu ajutorul apei. În momentul acela mi-am dat seama că, fără să îmi propun asta în mod conştient, eu chiar am profitat din plin de beneficiile acestei prietenii naturale – să nu uităm că bebe petrece 9 luni în burtică – dintre copii şi apă. Pentru că nu există copil care să nu iubească apa, iar joaca în apă e deopotrivă sănătoasă şi frumoasă. Îi ţine ocupaţi mult timp şi îi linişteşte atunci când sunt agiaţi.

Voi scrie mai jos, punctual, cum ne-am bucurat şi încă ne bucurăm noi de apă, ce obiecte ne-au ajutat la primele băiţe, dar şi ce jucării am folosit, dincolo de clasicele răţuşte galbene.

Înainte de 6 luni 

După o primă săptămână de coşmar, în care copilul plângea ca ars la baie, mi-am amintit cum, la cursul de puericultură,ni  s-a spus că atunci când îi facem baie bebelușului n-ar trebui să ne fie teamă şi-ar trebui să-i facem baie la modul real, punând apă din belşug, nu doar o cană.

Pornind de la asta, devenea evident că făceam noi ceva greşit, de plângea copilul la baie şi am început să mă documentez, inclusiv privind filmuleţe pe youtube.

Cum nu m-am înţeles deloc bine cu cădiţele acelea ergonomice (cu siguranţă sunt bune, doar că nu le-am înţeles eu), am cumpărat o cădiţă normală şi acest suport ieftin și aparent banal. Apoi, am avut grijă să fie foarte cald în camera în care îi făceam baie, temperatura apei să fie optimă şi pielea copilului să nu rămână în afara apei, pur şi simplu. Astfel, când stătea pe burtă îi puneam pe spate un prosop micuţ înmuiat în apa călduţă şi invers. Nu în ultimul rând,  m-am relaxat eu. Rezultatul a fost că s-a simţit atât de bine bebeluşul încât, de câteva ori a adormit, pur şi simplu, în timpul băiţei.

Deşi util, cu fetiţa nu am mai folosit acest suport pentru că mi se parea incomod să umplu si golesc o cădită cu apă, când mai aveam si băiețelul de 2 ani pe lăngă mine. Astfel, pentru că aveam o chiuvetă mare si încăpătoare, am folosit un suport gonflabil, îmbrăcat în material tip prosop si i-am facut baie in chiuvetă. Pentru mine a fost foarte comod, iar ea a fost încântată de apa călduță ce curgea peste burtica ei.

Între 6 luni şi 1 an

După ce i-a rămas suportul mic, Tudor a făcut baie în cădiţă, pe care am pus-o în cada mare, pentru a fi mai ușor de umplut și golit. Petru că aluneca, am folosit  un mic covoraş antiderapant, pe care îl puneam în cădiţă.

Ulterior,am descoperit acest scaun pentru baie, dar mult prea târziu, când nu mai era necesar, astfel ca nu pot spune dacă e cu adevărat util.

Când a ajuns şi Maria în acest punct,  am încercat o improvizaţie de care am fost atât de încântată că am crezut că mă voi îmbogăţi. Aveam un lighean rotund si i-am facut baie in el. A fost atât de mult mai bine ca în cădiţa normală, încât erau slabe şanse să fi fost eu prima care s-a gândit la aşa ceva. După ce am căutat pe net am descoperit, într-adevăr, că se inventase  deja cădiţa rotundă, pe mărimea bebeluşului, foarte asemănătoare cu un lighean. E mult mai sigură, şansele să alunece copilul sunt mult mai mici; bebeluşul stă mai confortabil, iar mămica e mai relaxată.

Tot în perioada asta am introdus şi jucăriile pentru baie: răţuşte, broscuţe şi altele asemenea, dar şi cărticelele pentru apă şi spumantul pentru bebeluşi.

În plus, la amândoi copiii am folosit cu succes colacul de baie pentru bebeluşi, în cada plină cu apă, dar și la piscină.

După un an.

1.   Băiţa

După un an, băiţa a devenit mai lungă şi mai diversificată pentru copii şi mai relaxantă, sau utilă, pentru noi. Soţul meu se bărbiereşte în timp ce Tudor face baie, eu citesc o carte, sau spăl chiuveta (există detergenţi speciali, care nu sunt toxici şi nu umplu baia de vreun miros periculos).

De ceva timp, copiii fac baie împreună şi asta le place tare.

În plus, am descoperit la DM tot felul de minunăţii pentru baie, de la spumant colorat , până la tablete care se topesc în apă, scoţând tot felul de zgomote. Nu ştiu exact să vă spun acum cum se numesc, sau ce conţin. Data viitoare când cumpăr voi reveni cu detalii.

La fel, tot în ultimul timp, copiii sunt încântaţi  să pesuiască pompoane colorate din apă şi, o altă atracţie, încă de când erau mai mici – dar după ce au înţeles că nu e ok să îi bage în gură – au fost bureţii normali, sau în formă de jucărie, împreună cu tot felul de mici recipiente din plastic pe care le umpleau cu apă şi apoi le goleau. Simplu, dar foarte atractiv pentru ei.

2.   Piscină pentru jucării, în baie.

În zilele prea călduroase de vară, sau când nu mai avem idei de alte jocuri, punem pe podeaua din baie,  mai mult vase din plastic, de diferite dimensiuni, pline cu apă, în care copilul face baie jucăriilor. Da, ştiu că podeaua din baie poate fi rece, dar de asta s-au inventat covoraşele pentru baie. Plus că vara e cald. Mai ştiu şi că se poate uda destul de tare copilul, la fel cum, din greşeală, sau intenţionat (caz în care oprim joaca), poate vărsa apa. Dar tot pentru asta s-au inventat şi scurgerile pentru apă la baie, iar hainele se usucă. Este doar apă.

Tot aici, cei mici se mai joacă cu pipeta, normală, sau cea specială pentru joacă, care este puţin mai mare.

3.   Piscină în chiuveta din bucătărie.

Asta a fost salvarea în momentul în care pentru Tudor nu a mai fost suficient de interesant să mă privească gătind şi să se joace pur şi simplu cu legumele. Avem un scaun înălţător, pe care se urcă şi astfel poate ajunge la chiuvetă şi, în timp ce eu gătesc, el se joacă în chiuveta plină cu apă cu cojile de la legume, sau cu jucării. Durează maxim 5 minute să „strângem” piscina improvizată, iar el mă ajută.

Maria (1 an şi 9 luni) este la rândul ei foarte încântată de această activitate, dar ea nu a depăşit înca faza cu stropitul, motiv pentru care participă mai rar. În bucătărie există şi aparate electrocasnice  pentru care nu e ok să fie udate. Tudor a înţeles acest aspect de pe la 2 ani jumate şi, deşi de atunci facem această activitate cel puţin o dată pe săptămână, încă nu s-a plictisit de ea.

4.   Udarea florilor

Asta e o altă plăcere a lor, care vine însă cu riscul ca florile să fie inundate. Pentru această situaţie însă,  am acasă un pulverizator cu apă, cu care ei doar stropesc florile. E adevărat că mai scapă apă şi pe geamuri, sau chiar pe mine, dar atât timp cât nu ajunge pe electrocasnicele din casă, sau nu e în cantităţi uriaşe, nu e o problemă.

În poza de mai sus e Maria udând florile la ţară. Ce-i drept a cam exagerat acolo, dar era foarte cald, florile n-au avut de suferit, iar fetiţa mică a fost foarte fericită.

5.   Curăţenie în casă

De obicei, când spăl ceva Tudor primeşte şi el un buret curat şi un castron cu apă curată şi curăţă la rândul lui. Spre surprinderea mea, uneori face asta destul de bine, chiar şi fără detergent.  Maria încă, nu primeşte buret cu apă pentru că udă toată casă.

De asemenea, avem mop mic. Există la Vileda un set mic de curăţenie, cu mop, făraş şi mătură. E minunat!

6.   Ploaia

Pe când era Tudor mai mic şi eu eram însărcinată, zilele cu ploaie erau preferatele mele. Ce-i drept încă de când s-a născut nu m-am ferit de niciun fel de vreme şi l-am echipat pe el, dar şi pe mine, cu haine adecvate şi pentru ploaie şi pentru ninsoare.

Pe vremea aia însă, când aş fi făcut orice, numai să nu alerg după un băieţel mic prin parc, dacă ploua, era suficient să găsesc o baltă şi totul era rezolvat. Se juca minim o jumătate de oră, la început doar mergând dintr-o parte în alta şi fiind pur şi simplu încântat de felul în care se mişcă apa în timp ce merge el prin ea. Apoi, pescuia frunze cu undiţe improvizate din beţe şi multe altele.

Copiii adoră bălţile, iar eu n-am înţeles niciodată de ce adulţii nu-i lasă să se joace în ele. Faptul că se udă e doar o scuză. Există haine prin care nu trece niciun strop de apă. Noi cumpărăm de la Decathlon şi de aici.

7.   Piscina

Cu Tudor am mers la piscină după ce a împlinit un an, iar cu Maria înainte de un an. E nevoie însă ca piscina aleasă să fie una curată şi temperatura apei să fie potrivită pentru pielea şi vârsta copilului. Există piscine pentru bebeluşi şi există chiar şi cursuri pentru bebeluşi.

Noi nu am mers în locuri din acestea speciale, dar mergem frecvent la Therme unde e frumos şi curat şi există o mulţime de atracţii atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. La fel, există şi zone cu agitaţie maximă, dar şi zone liniştite unde te poţi retrage şi poţi pune un bebeluş la somn. Ba chiar, în zona The Palm, unde au acces doar copiii sub trei ani, aveau la un moment dat – probabil şi acum – un program gratuit de gimnastică pentru bebeluşi, în apă.

Când era Maria mică şi încă dormea acolo, o puneam la somn lângă saune, într-un loc în care o puteam vedea bine şi, în timp ce ea dormea şi soţul se juca cu băieţelul, eu mă relaxam la saună. 🙂

8.   Marea

Marea e minunată şi amândoi copiii mei au iubit-o din prima clipă. Tudor a făcut asta în ciuda faptului că atunci când am mers prima dată am avut „noroc” de o vreme mai puţin prietenoasă şi apa era cam rece.

Totuşi, există copii care nu vor la mare, sau, mai exact, nu vor să intre în apa mării. Părerea mea este că acest comportament vine ori dintr-o frică transmisă de părinţi , ori din faptul că apa e prea rece. Să băgăm copilul cu forţa în apă nu ajută şi nici nu înţeleg de ce am face asta. Există mereu alte soluţii.

De exemplu, pentru cazul în care apa este prea rece – prea rece pentru el nu înseamnă neapărat că e prea rece şi pentru noi; copiii sunt mult mai sensibili – se poate umple o mică piscină cu apă, pe plajă.

În ceea ce priveşte frica de apă, există şi pentru ea soluţii blânde şi care funcţionează. Cele mai bune sfaturi în acest sens le poate da o persoană specializată, care ajunge să şi cunoască copilul.

Altfel, copiii iubesc în mod natural apa şi joaca în şi cu apă e dintre cele mai plăcute, antrenante şi de lungă durată pentru ei. Frica o învaţă de la noi, adulţii.