Într-o zi am cumpărat o plantă micuță într-un ghiveci de plastic. Era acum mulți ani, pe vremea când eram studentă, iar planta era cadou pentru mama mea.

Am cumpărat- o de la o florărie adevărată,  cu vreo trei săptămâni înainte să plec acasă, iar acele trei săptămâni au reprezentat o mare provocare pentru mine, dintr-un motiv care poate părea ciudat. Să îngrijesc o planta era una din activitățile care îmi făceau cel mai puțin plăcere și pe care, dintr-un motiv ciudat, nu reușeam să o fac. Mereu le-am admirat de la distanță și cam atât și sunt sigură că există o explicație psihologică pe aici, dar nu îmi propun să analizez asta acum.

Ideea e că, din iubire față de mama mea, căreia îi plăceau foarte mult plantele de ghiveci, am îngrijit cu mare devotement micuțul palmier. Îl verificam dimineața când plecam și seara când mă intorceam de la cursuri; îl udam și îi stergeam frunzele de praf și, mai ales, îl priveam mult.

Camera mi-a părut goală când i l-am dăruit mamei și mi-am dat seama cât de mult îmi plăcuseră acele trei săptămâni.

În scurt timp, când m-am mutat împreună cu prietenul meu – care avea să îmi devină și soț – am cumpărat împreună primele două plante de apartament. Nu ne-am oprit acolo și încă îmi amintesc cum balconul apartamentului în care locuiam cu chirie era încredibil de frumos desi, cu siguranță, era unul din cele mai urate balcoane pe care le-am văzut vreodată. Era lung și îngust, cu geamuri vechi de pe ramele cărora se decojiseră mai multe straturi de vopsea și era plin de o mulțime de lucruri inutile, depozitate de proprietari acolo. Îmbrăcat în flori însă, care se bucurau din plin de lumina caldă a soarelui, s-a tranformat radical.

Povestea florilor a continuat și în garsoniera cu balcon frumos și deschis în care am locuit tot cu chirie, dar și în locuința care a devenit cu adevărat casa noastră. Am luat însă o pauză în momentul în care a apărut primul copil. Pe lângă faptul că florile necesitau îngrijire iar eu nu prea mai aveam timp și energie pentru ele, copiii au o atracție naturală față de pământ și plante, lucru care făcea cam dificilă depozitarea lor pe timp de iarnă. Pentru mine să stau toată ziua cu gura pe copil să nu pună mâna pe plante nu era o opțiune.

Pentru că însă o casă fără flori îmi părea așa lipsită de viață, am descoperit cu mare entuziasm mini grădinile cu cactuși, care au nevoie de îngrijiri minime și, spre surprinderea mea, au rezistat chiar și iarna pe balconul închis, neîncălzit.

Pe lângă ei, primăvara trecută, mi-am cumpărat câteva zambile și narcise pe care le-am plantat într-un ghiveci mare și care ne-au luminat primăvara. Le-am îngrijit bine la acel moment, dar și după ce florile au căzut. Odată cu începerea sezonului rece am dat însă uitării ghiveciul cel gol care părea că nu mai are niciun strop de viață în el. Spre rușinea mea, nu-mi amintesc să îl fi udat măcar o dată iarna asta și chiar uitasem că prin acel pământ zac niște bulbi. Totul până într-o zi, când afară încă era groaznic de frig și eu eram deprimată că iarna asta e prea grea. În ziua aceea, aruncându-mi din întâmplare privirea spre ghiveciul părăsit am observant trei plante – trei zambile care în scurt timp au și înflorit. După ce au înflorit ele, au venit și zilele astea călduroase care ne-au mai trezit din amorțeală. Mai mult,  a înflorit și în mintea mea un  nou plan de înfrumusețare  a casei cu plante. De data asta cred că va fi pe termen lung pentru că cei doi copii care acum vreun an sau doi ar fi lins pământul din ghivece, au crescut și mi-au devenit ajutoare. Sau cel puțin unul dintre ei.

Partea și mai frumoasă e că am intrat și în ultima lună de iarnă și chiar dacă sunt șanse mari să revină gerul și ninsoarea, o să am primăvara mea pe balcon. Dacă  florile mele au crescut fără să le fi îngrijit nimeni vreo două luni, cu siguranța acum că sunt îngrijite vor rezista și până vine primăvara adevărată.

Altfel, un alt lucru frumos e că mama mea încă mai are palmierul de la mine și au trecut mai bine de zece ani de atunci, iar eu și soțul meu încă mai avem una din primele două plante pe care le-am cumpărat împreună. Ea a rezistat și a supraviețuit tuturor perioadelor grele prin care am trecut și în care am neglijat-o, reînviind de fiecare data , mai frumoasă. 😊