Știrea de azi mi-a amintit de grădiniță. De faptul că băiețelul meu nu merge la grădiniță pentru că grădinița de stat, aflată la 5 minute distanță de casă, nu era o grădiniță ok. Apoi, eu n-am făcut față încercării de a îl duce la o grădiniță aflată mai departe; pentru că mai am încă un copil mic și programul acela era pur și simplu epuizant pentru toți trei și ne făcea mai mult rău decât bine.

Toate astea mă întristează și mă înfurie. Mă înfurii teribil de fiecare dată când trec pe lângă grădinița mare și frumoasă de lângă casă. Mă înfurii când mă gândesc că în spatele porților ei sunt oameni care nu știu cum să se comporte cu copiii și că  prin asta, practic, băiețelul meu a fost privat de un drept – dreptul la educație. Ar fi fost atât de simplu și de frumos pentru noi toți ca el și peste un an și fetița să meargă acolo…

În condițiile astea, întreb – Cum se poate da o lege prin care grădinița sa fie obligatorie? Cum, atât timp cât există atâtea nereguli în sistem?

Nu poți obliga părinții să își trimită copiii într-un mediu nesigur. Nu poți obliga părinții să își înscrie copiii într-un sistem în care există prea mulți educatori necalificați. Nu poți obliga părinții să își trimită  copiii într-un mediu în care nu toți au parte de șanse egale – deși se pretinde că au.

Sunt sigură că  există foarte multe educatoare bine pregătite.  Dar mereu există  un dar. În primul rând, poți avea ghinionul de a nu nimeri la o astfel de educatoare – cum a fost la noi. Apoi, chiar și o educatoare bună va întâmpină dificultăți atunci când are prea mulți copiii în grupă și în majoritatea grupelor sunt prea mulți copii. Dacă acum sunt prea mulți copii în grupă și prea puține educatoare, cum se va proceda atunci când toți copiii mici vor merge obligatoriu la grădiniță? De unde vor apărea dintr-o dată atâtea cadre didactice bine pregătite când, chiar și anul trecut, după începerea anului școlar,  încă erau multe posturi de educatoare neocupate?

Pentru mine asta e una din cele mai mari aberații – strict în condițiile de la noi. Am predat într-o școală în care peste 50% din elevi veneau strict din cauza faptului că poliția le reamintea părinților, în mod constant, de faptul ca învățământul e obligatoriu. Era o școală în care efectiv îmi era groază să intru și care, practic, n-avea niciun rost. Elevi de clasa a VIII-a abia reușeau să citească câteva cuvinte. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi la grădiniță.

Învățământul obligatoriu la vârste așa mici nu e ok în condițiile astea și da, știu că în alte țări sunt deja legi de genul ăsta, dar noi suntem în România. Dacă în loc de o lege care să oblige s-ar face mai degrabă grădinițe cu program atractiv și cadre didactice bine pregătite sunt sigură că numărul copiilor înscriși la grădiniță ar crește considerabil. Copilul meu sigur ar fi la grădiniță acum. Acel copil care în prima zi era vesel și entuziasmat și pe care l-am găsit apoi trist și speriat.

Susțin educația mai mult decât orice, dar oamenii nu vor deveni mai educați pentru că le e frică de poliție sau de amenzi. Obligativitatea asta ar fi, probabil, utilă, dacă s-ar investi mai întâi în calitatea învățământului.