Până acum vreo doi ani am crezut că mie nu-mi place spanacul. Adevărul era însă că nu mâncasem niciodată un spanac cu adevărat bine gătit și am descoperit acest lucru abia după ce soțul meu a început să consume mâncare fără sare.

Deoarece pentru el era important nu doar să mănânce fără sare ci și să mănânce cât mai sănătos și diversificat, am zis să profit de legumele și verdețurile de primăvară și să îi pregătesc cât mai multe. Spanacul însă mi se părea o provocare pentru că nu era pe gustul meu nici înainte. Soțul meu nu era chiar certat cu el, având niște amintiri destul de plăcute de când era el mic, dar nicio rețetă din prezent nu reușise să egaleze acele amintiri, iar acum mai lipsea și sarea.

Hotărâtă însă să reușesc să mă înțeleg cumva cu spanacul, am citit mai multe rețete pe internet și-am întrebat în stânga și-n dreapta despre cum se gătește. Într-un final, am ajuns la rețeta de mai jos care s-a dovedit a fi perfectă, atât pentru soțul meu, cât și pentru mine.

Ingredientele sunt pentru o legătură din aceea mare, clasică, găsită în mod normal la piață. Nu știu să spun exact cât cântărește, dar cantitățile pot fi reglate după gustul și nevoile fiecăruia.

Ingrediente:

Spanac

1-2 linguri de făină

1 ceapă toccata mărunt

1 cățel de usturoi pisat

1 pahar cu lapte

2-3 linguri cu smântână (există smântână specială pentru gătit, care nu conține sare)

2-3 linguri ulei sau unt

Pătrunjel verde tocat

Piper – optional

Preparare:

Spanacul se curăță și se spală bine și acesta poate să fie cel mai dificil pas al întregului proces. De ceva timp, eu îl cumpăr doar curățat și mi-am dat seama că își merită banii. Prețul e într-adevăr mai mare, dar până la urmă, și când cumpărăm spanacul necurățat plătim niște bani în plus, ținând cont de faptul că mai bine de jumătate din cantitatea plătită o aruncăm. Dezavantajul e că nu toți cei care vând spanac curățat îl curăță cu adevărat bine. În timp însă, îi putem descoperi pe oamenii cu adevărat serioși.

Se pune apă la fiert într-o oală mare și când începe să fiarbă se adaugă spanacul și se lasă să dea două-trei clocote, după care se scoate într-o sită. Pentru a își păstra culoare verde și frumoasă, se pune sita cu spanac sub jet de apă rece.

După ce spanacul s-a scurs, se toacă mărunt și se lasă deoparte. Teoretic, acest pas poate fi sărit, dar mâncarea finală va avea o textură mai fină dacă spanacul este tocat.

În uleiul încins, amestecat cu 2-3 linguri de apă se pune ceapa la înăbușit. Când este gata, se adaugă spanacul tocat și peste el paharul cu lapte. Se lasă la fiert cinci-zece minute, după care se adaugă făina, amestecând continuu și se mai ține pe foc încă cinci minute.

Între timp, se bate (cu telul sau furculița) smântâna cu usturoiul și pătrunjelul și, atunci când spanacul este gata, se adaugă peste el, se amestecă și se oprește focul.

Opțional, se presară piper proaspăt râșnit și pătrunjel verde peste mâncare. Rezultatul este delicios.

După aceeași rețetă se pot prepara și urzicile. Pe mine nu m-au cucerit urzicile, dar soțul meu a fost încântat, deci cred că e vorba doar de gusturi.

La final, mâncarea ar trebui să fie ca o cremă mai groasă. Acest aspect poate fi controlat prin reglarea cantității de făină și lapte.

În familiile în care există și persoane care consumă sare, aceasta se poate adăuga imediat după preparare, când spanacul este încă fierbinte.

Poftă bună!