Ieri, pe la 11.30-12, am intrat într-un Profi, în cartier. Am simțit instant cum îmi crește pulsul și devin nervoasă, iar în primă fază n-am înțeles de ce. În Profi era haos. Încet încet, am început să îmi văd copiii și să fac diferența între ei și alții pentru că da, în magazin erau cel puțin alți trei, la fel de mici, care plângeau tare și erau însoțiți de adulți agitați care se străduiau din răsputeri să țină și copilul și cumpărăturile.

Ai mei încă erau liniștiți, dar eu intrasem în alertă așa de tare că am cedat aproape instant și le-am cumpărat înghețată atunci când au cerut. Da, la prânz, la ora 12, în speranța că nu mă voi vedea în acel moment în postura celorlalți părinți și bunici.

Am reușit, ce-i drept, dar cam cu asta am rămas. În rest, n-am câștigat mare lucru cu înghețata pentru că am uitat să iau jumătate din lucrurile de care aveam nevoie și mi-a luat o oră să pun copiii la somn apoi, pentru că da, dulcele din înghețată calmează pe moment, dar zahărul agită apoi.

Totuși, nu-mi propun să vorbesc nici despre cât de mult rău le poate face înghețata – cumpărată- copiilor, nici despre crizele de plâns. Cert e că acestea din urmă sunt aproape inevitabile dacă duci un copil mic, obosit și înfometat- adică fix înainte de somn și/sau masă- într-un loc aglomerat, cum ar fi un magazin. Toti părinții stiu asta, indiferent de ce cărți au citit sau nu.

Atunci de ce să procedezi astfel? De ce își duc părinții copiii la cumpărături în astfel de momente?

Ei bine, nu stiu cum e la alții, dar, cel puțin 8 luni pe an, eu nu procedez astfel. De fapt, mereu am încercat să evit să duc copiii în orice loc, fie el plăcut sau neplăcut, atunci când le e foame sau somn. Pentru simplul fapt că niciun argument rațional nu functioneaza cu un copil mic care are o nevoie de bază și ne chinuim aiurea toți trei. Prin urmare, daca am ceva de cumpărat, merg la magazin la începutul plimbării și apoi depozitez sacoșa cu cumpărături pe o bancă, în parc.

Vara însă se schimbă lucrurile. Căldura mare nu prea îmi permite să fac cumpărături înainte de plimbare. În două ore de soare un iaurt sau un lapte se strică. Prin urmare, mă văd în situația de a intra în magazine, după plimbare și parc, când cei mici sunt deja obosiți și înfometați și nu-i deloc ușor. Nici pentru mine, nici pentru ceilalți oameni din magazin.

Desigur că fac și comenzi on-line, dar, inevitabil, tot se iveste ceva și trebuie să ajung la magazin.

Îmi pare o misiune imposibilă să ies din treaba asta, dar nu mă dau bătută și cred că organizarea e totul. De ceva timp îmi propun să îmi planific mai bine săptămânile, cu foaie și pix, bineînțeles. Pentru că n-am reusit încă, îmi lansez eu mie provocarea asta aici, pe blog. Cine stie? Poate așa mă voi mobiliza și în câteva zile o să apară aici un articol frumos despre săptămâna care urmează. Deci, despre ce va fi, nu despre ce a fost. Rămâne de văzut…

Altfel, dacă vedeți un părinte/bunic într-un loc aglomerat, la o oră nepotrivită, însoțit de un copil care plânge, încercați să nu judecați. Cu siguranță ei, mai mult ca oricine, nu își doresc să fie acolo.