Cine nu a auzit de Albă ca Zăpada? Dacă e să fim corecți, putem admite că sigur sunt oameni care nu au auzit de ea, dar nu despre asta este vorba. Ideea e că cei mai mulți – sau foarte mulți – oameni au auzit de Albă ca Zăpada. Și cei șapte pitici, normal. Dar câți dintre noi, cei care am auzit de ea, știm câte ceva și despre pitici? Cum îi cheamă, de exemplu. (Înțeleptul, Bucurosul, Morocănosul, Somnorosul, Rușinosul, Hapciu și Mutulică; nu, nu i-am copiat de nicăieri 🙂 Sau ce îl definește pe fiecare dintre ei. Ar fi o problemă dacă unul ar dispărea? I-am simți lipsa? Ce ar fi piticii fără Albă ca Zapada? Și ce ar fi Alba ca Zăpada fără pitici?

Adevărul e că piticii fără Albă ca Zăpada par nesemnificativi. Și totuși, ei fac povestea. Ea fără ei?… Ea fără ei ar continua să existe într-o formă sau alta. Ar fi Belle din Frumoasa și Bestia, Cenusareasa sau cine stie ce alta prințesă. Cert e că Alba ca Zăpada fără pitici n-ar mai fi Albă ca Zăpada. Ar continua însă să fie cea mai frumoasă, bună, vestită etc.

Ei fără ea ar fi „decorul” dintr-o altă poveste. Un decor la fel de aparent nesemnificativ, de care toată lumea uita.

E un clișeu ce spun? Se prea poate, dar până la urmă e adevărat. Detaliile cărora nu le acordăm atenția cuvenită sunt cele mai importante. În povești și în viață.

Totuși, cei mai mulți – sau prea mulți- ne dorim să fim personajul principal. În povești și in viață. Uităm că viața lui e scurtă și, uneori, seacă și suferim când nu suntem.

M-am tot gândit la asta, de mai mult timp. Mai des de când am cumpărat toate personajele dintr-un anumit film și cei doi copii s-au certat pe cele două principale. Pentru băiețel aveau o semnificație profundă. Fetița le dorea și ea. Era o situație specială. Până la urmă însă, cine nu le-ar dori?!

Cine? Băiețelul când era mai mic și a fost mai interesant de piticii din poveste, decat decât de prințesă și prinț. Datorită lui le-am învățat numele si alte lucruri despre ei, în special despre Mutulică. Înainte, stiam doar de Morocănos.

Copiii, cu cât sunt mai mici, au o înțelepciune aparte, care dispare încet – în prea multe cazuri – sub influența adulților. Încet încet, își doresc din ce în ce mai des să aibă/ să fie personajul principal. Din povești și din viață și uneori nici nu mai contează dacă vorbim de un personaj bun sau rău. Tot ce contează e să fie cel mai important…

Am fost fericită pentru că după ce și-au primit fiecare cele două personaje principale, cei doi copii au început să se certe pe celelalte. Semn că încă traiesc în lumea lor mică. 🙂

Mi-aș dori să le pot transmite, într-un mod sănătos, nu neapărat că nu toți putem fi Albă ca Zăpada – pentru că vreau să fie liberi să viseze la orice – ci, mai degrabă, că nu acesta e cel mai important lucru. Pentru că Albă ca Zăpada n-ar mai fi Albă ca Zăpada fara pitici.