Am putea, oare?…

Furia e bună. Da, aceea care ne face pulsul să crească, mintea să se încețoșeze și să simțim că un adevărat vulcan erupe înăuntrul nostru. Aceea care aprinde în noi dorința de a  urla, a lovi, sau a ucide în chinuri groaznice. Aceea care chiar ne face să urlăm și să lovim. Să ucidem. Îmbătați de adrenalină și dorința de dreptate.

Da, furia e bună. Pentru că furia e o emoție care ne atrage atenția că ceva nu e în regulă. Celelalte – urlatul, lovitul, omorul – sunt acțiuni. Ea, furia, e doar o emoție. Nu ne pune ea cuțitul în mână. Noi alegem să îl luăm sau nu. Fără ea, n-am avea deloc simțul dreptății; fără ea am lua suferința de bună și nici n-am face nimic, nici nu ne-am imagina că facem. Fără ea nu am simți nevoia să acționăm, dar cum anume acționăm nu decide furia. Ea doar trage semnale de alarmă, cum face, de exemplu, alarma de incendiu. Cum acționăm mai departe ține de noi și da, spre surprinderea multor oameni, pot ieși lucruri bune din furie. Oameni care și-au pierdut copiii în urma unei boli grave au fost furioși. Atât de furioși încât au început să lupte pentru a găsi un tratament. Au reușit și au salvat astfel vieți. Oameni care i-au pierdut pe cei dragi din cauza condițiilor mizere din spitale au fost furioși. Atât de furioși încât au contribuit cu tot ce au putut la condiții mai bune. Au salvat vieți prin acțiunile lor. Oameni care au fost violați, bătuți, sau abuzați în multe alte feluri au înființat asociații care oferă sprijin celor răniți și conduc adevărate campanii pentru prevenirea unor astfel de orori. Ei, au salvat și salvează vieți, iar lista asta poate continua. 

Din păcate însă, se poate și altfel. Oameni care au pierdut pe cei dragi în urma unei boli grave și și-au descărcat furia prin țipete și cuvinte grele la adresa celor care n-au găsit până la acel moment un tratament. Ei n-au ajutat pe nimeni. Oameni care au pierdut oameni dragi datorită unor condiții mizere din spitale și, cu mintea încețoșată de furie, au pedepsit, verbal, sau fizic pe cei responsabili de curățenie. Ei n-au ajutat pe nimeni. Oameni care au fost violați sau bătuți și care în apogeul furiei și-au lovit/ omorât agresorul. Ei nu doar că n-au salvat pe nimeni, s-au ucis și pe ei în acest proces.

Totuși, nu furia face faptele astea. Furia e bună și-avem o țară întreagă furioasă. Ce face însă țara asta? Caută vinovați pe care să-i pedepsească. La fel ca o fiară lacomă  și fără discernământ, dintr-o epocă ce părea apusă, țara asta caută oameni care să fie linșați public. Prin metode moderne, desigur, căci oamenii civilizați nu-și permit să ceară la modul serios să curgă sânge adevărat. Îl preferă pe cel simbolic, deși nu s-ar supăra și-ar privi cu nesaț la vreo scenă în care un presupus vinovat ar fi lovit sau omorât. 

Țara asta vrea un vinovat, sau mai mulți să cadă. Va reuși, desigur, căci e puternică. A reușit și în trecut, cu ocazia celorlalte tragedii pe care nu le mai enumăr eu aici. Sunt liste întregi pe internet. 

După ce vinovații, mai mult sau mai puțin vinovați, vor cădea, oamenii vor merge epuizați, dar liniștiți și îmbătați de gustul răzbunării,  să doarmă neîntorși în paturile lor. Vor simți, desigur, și un gust amar, dar vor reuși să îl înlăture, trăind cu speranța că au pedepsit suficient de tare încât așa ceva să nu se mai repete. Asta le va da putere să-și ducă viața la fel ca până acum.

În timpul ăsta Alexandra, va rămâne moartă. Clipele groaznice trăite de ea și de alții ca ea, vor rămâne la fel de reale, dar uitate. 

În timpul ăsta, alți copiii vor continua să sufere. Sunt sigură că e cel puțin unul care urlă de durere acum, dar nu-i auzim vocea pentru că suntem prea ocupați să țipăm noi. Vocea lui se va stinge și ea, la fel ca cea a Alexandrei, fără ca asta să fi schimbat ceva. Cel mult va arunca un alt vinovat în gura bestiei înfuriate din nou. Dacă bestia va afla, căci de cele mai multe ori preferă să doarmă liniștită. Mai ales când are burta plină.

Cum ar fi oare, dacă în loc – sau în plus față de asta – să țipăm, să căutăm și să pedepsim vinovați, am alege să protestăm și altfel? Cum ar fi dacă timpul prețios al oamenilor care protestează on-line și off-line cerând să cadă capete și să se schimbe lucruri, ar fi investit și în fapte concrete? Ar putea oare o țară întreagă să se mobilizeze în așa fel încât să apară un autobuz care să facă curse la intervale decente într-un loc unde așa ceva nu există acum? Poate chiar unde a murit Alexandra? Poate cu fotografia ei pe el, ca să nu mai uităm? Ca măcar și un singur copil să nu mai fie nevoit să urce în mașini conduse de necunoscuți. Sigur că ar putea. Ar putea să facă mai multe. 

Ar putea o țară întreagă să se oprească pentru câteva clipe din urlat și, în liniștea ce se va lăsa, să audă țipetele celor ce suferă acum? Țipătul femeii al cărei sânge se scurge fix acum pe o podea murdară în timp ce soțul o lovește. Țipătul copilului de cinci ani violat de chiar tatăl său, fix acum, când citiți aceste rânduri. Țipătul adolescentului umilit și bătut de colegii lui pe o străduță ascunsă… Ar putea o țară întreagă să îi ajute pe aceștia? Ar putea, sigur că ar putea. Doar e puternică. Ar putea și ar salva vieți. Ar face să înflorească zâmbete. Ar face ca moartea și suferința acestui copil și a altora să însemne ceva. Căci de schimbat nu putem schimba ce a fost. Decidem însă noi, acum, ce facem cu furia și durerea noastră. Dacă facem să răsară și ceva din ce a fost rău, sau ne mulțumim cu a arunca vina pe alții și a cere ca ei să plătească. Amăgindu-ne, desigur, căci de fapt fiecare dintre noi e responsabil și vinovat.

Am putea oare, în loc să cerem – doar – să curgă sânge – fie el și simbolic – să ieșim fiecare din zona de confort și să facem o faptă bună în memoria ei? Cam cum stingem lumina cu ocazia Orei Pământului. Am putea, sigur că am putea. Doar suntem puternici!

…………………….

Susțin protestele și nevoia de a ne striga durerea, dar poate ar fi bine să nu rămânem doar cu asta în urma unei astfel de tragedii.

2 thoughts on “Am putea, oare?…

  1. “Capul lui Motoc vrem!”

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close