Pauza…

Am ajuns, cândva, la concluzia că mamele au super-puteri. Chiar zilele trecute i-am spus și băiețelului meu această idee, iar eu pe el nu îl mint niciodată. Mă întreba ce s-ar întâmpla dacă ar aparea totuși un monstru adevărat. E foarte conștient de faptul că monștrii nu există, dar e, până la urmă, un copil, iar copiii au o gândire magică. În lipsă de alte idei mai bune, m-am gândit la modul serios la întrebarea lui. Îi spusesem, printre altele, că îl voi apăra eu, dar mă tot întreba cum aș putea eu lupta cu un monstru uriaș. Chiar așa, mi-am zis. Ce aș face eu dacă ar apărea un monstru? E simplu . Mamicile au puteri magice, ascunse, i-am spus. Dacă un monstru uriaș ar aparea acum, puterile mele magice s-ar activa și eu l-aș învinge! I-am spus aceste cuvinte privindu-l în ochi și de atunci îmi tot spune că își dorește să apară nu unul, ci trei monștri, ca să vadă cum îi arunc până la soare și soarele îi topește.

Dincolo de fantezie, eu sunt convinsă ca avem cu toții – în special mamele, bineînțeles 🙂 – o serie de resurse care se activează în situații critice și care ne transformă într-un fel de super eroi.

Îmi amintesc de mine, nu în cel mai greu moment, dar în cel mai solicitant fizic moment din viața mea – primele luni după nașterea fetiței mele, cand a trebuit să am grijă de doi copii mici, iar corpul încă suferind nu mă ajuta prea tare. În prima noapte petrecută acasă, după nastere – cezariană – nu am dormit nici macar cinci minute. Am fost însă fericită și m-am simțit norocoasă pentru faptul că nu s-au trezit în același timp copiii, ci pe rând, și astfel nu a trebuit să aleg între ei. În continuare, o bună perioadă de timp am dormit cam 3-4 ore din 24 și cu toate astea m-am descurcat perfect. Sigur a fost ceva magic acolo pentru că acum simt că n-aș mai putea face așa ceva.

Vorbind însă cu băiețelul meu, mi-am dat seama că aș putea. Sigur aș putea. Resursele acelea sunt încă în mine, dar nu sunt necesare. Se reactiveaza însă, de fiecare dată când, de exemplu, copiii sunt bolnavi, sau orice altă situație critică apare. La mine și la toți oamenii.

Am auzit de multe ori oameni spunându-mi că n-ar putea face ce am facut eu când, de exemplu, era soțul meu bolnav. În minte îmi venea să le spun că eu nu am de ales, pentru că atunci când ai de ales, inevitabil apare un “nu pot”, sau ” nu aș putea”. Alegem, în general, calea ușoară. Dacă avem de ales.

Ironia sorții face ca, în ultimul timp, să fi gandit și eu în astfel de termeni – ” nu pot”; “nu aș mai putea”; “cum am putut oare?” “de ce nu mai pot?” – într-un fel autocritic la adresa mea, pe principiul că de ce mă poticnesc atât la niște pași mărunți, când aș putea să-i fac chiar mai mari; când alții pot… când chiar și eu am putut candva Și de ce îmi fac griji pentru lucruri mărunte, când alții au probleme reale? Când eu știu cum e când viața se transformă la propriu într-o tragedie, cum îmi permit să îmi pese de lucruri care nici măcar nu-s importante? Din nou, raspunsul e simplu. E chiar normal și e bine să fie astfel.

Discuția cu băiețelul meu mi-a amintit de prețul uriaș platit pentru astfel de superputeri. Poți face face lucruri de neimaginat când resursele ascunse ți se activează, dar acestea se activează în situații critice, dureroase. Prin urmare, cred că e bine ca “nu pot mai mult” . E bine uneori să duci o viață mediocră, cu griji mediocre. Chiar și – sau mai ales – super eroii au nevoie de pauze și dacă sunt suficient de deștepți se bucură de ele din plin. Se bucură de faptul că își permit luxul de a fi supărați pentru că nu le-a ieșit mâncarea cum își doreau, sau din orice alt motiv banal, care nu are o importanță vitală; se bucură de un film/ carte ușor/ ușoară, sau de faptul că le e greu să se ridice din pat dimineața, deși au dormit o noapte întreagă sau mai multe la rând.. Și, din nou, e bine, atât timp cat știi că dacă monștrii ar aparea cu adevărat, tu chiar ai putea lupta cu ei și tocmai din cauza asta îți permiți să nu te gândești la ei când nu sunt prezenți. Idei de genul – uite pentru ce îmi fac eu griji, în timp ce altii suferă cu adevărat, sunt nocive. Dacă îți permiți să îți faci griji pentru lucruri mărunte, asta înseamnă că ești un super erou în pauză.

1 thought on “Pauza…

  1. 🙂 Da, așa cred și eu, mamele au puteri magice.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close