Am o zi nu tocmai bună și, în lipsă de energie pentru orice, mi-am folosit cele câteva minute libere citind diverse pe Facebook. Mare greșeală, căci așa am ajuns la un articol în care se vorbea despre faptul că nepoții criminalului din Caracal sunt agresați verbal, la școală, de către colegii lor. De către colegii lor care sunt, la randul lor, copii și nu cred că înțeleg până la capăt cât de mare e suferința pe care o provoacă.

Totuși, nu articolul în sine m-a făcut să mă simt și mai rău, ci comentariile la acest articol, scrise nu de copii, ci de adulți. Nu știu câte sunt… am obosit să le citesc. Sigur însă sunt prea multe. Prea mulți oameni consideră că acești copii merită să sufere pentru ce a făcut bunicul lor.

Nu știu ce vârstă au copiii, dar nici nu cred că prea mult contează. Oricât m-aș strădui, nu reușesc să înteleg cum poate un om, adult, să susțină și promoveze violența de orice fel, fizică sau verbală, împotriva unui copil. Urăsc asta chiar și dacă acel copil se face cu adevărat vinovat de vreo faptă mai puțin bună. Treaba asta însă, cu copiii care trebuie să plătească pentru un păcat al părinților, bunicilor, sau străbunicilor, îmi pare josnică.

Sunt unii care spun că merită asta pentru că au sânge de criminal în ei. Las la o parte faptul că exprimarea în sine e o aberație și admit ca acei copii care au crescut într-un mediu abuziv, de orice fel, sunt afectați. Dacă nu se vindecă – căci sigur există și vindecare, deși unii nu cred în ea – ei pot ajunge, la rândul lor, abuzatori, sau victime. Da, victime.

Presupunând că acești copii au crescut într-un mediu abuziv – deși presa spune că nu prea aveau o relație cu bunicul lor, lucru care poate, sau nu să fie adevărat – și presupunând că părinții lor sunt cel puțin la fel de răi ca bunicul și, astfel, acești copii chiar sunt predispuși la a fi, la rândul lor, criminali, cu ce îi ajută această atitudine? Cum poate așa o atitudine să ajute un copil, care nu are nicio vină că s-a născut într-o familie defectă, să nu devină și el defect? Nu poate! Nu poate, pentru că ura naște ură și dacă lor li se repetă în fiecare zi că au sânge de criminal în ei, e posibil chiar să ajungă să creadă asta, dacă nu primesc sprijinul necesar. Ceea ce e rău, pentru că eu speram că ne dorim, cu toții, o lume mai bună. Nu poți să fii oripilat de cazul din Caracal și, în același timp, să speri că lumea va fi mai bună dacă nepoții criminalului sunt chinuiți. O lume mai bună nu se construiește cu ură.

Altfel, nu știu ce e în mintea mea de public așa un articol, pentru că, de obicei, mă feresc de polemici. Trebuia totuși să fac ceva cu tot ce am simțit citind acele cuvinte și mă gândesc  și la faptul că n-am așa mare trafic pe blog. În caz contrar, tot îmi asum, pentru că orice ar spune, oricine, niciodată nu voi putea să fiu de acord cu violența asupra copiilor, mai ales determinată de faptul că s-au născut în familia greșită.