În jurul lumii, împreună cu prietena mea – Asia

În ultimii ani am avut parte de câteva experiențe copleșitoare, dar am avut alături de mine oameni minunați care, prin vorbele lor calde m-au încărcat cu energie, m-au făcut să zâmbesc printre lacrimi, să visez la mai bine când simțeam că înnebunesc și chiar să ies cu totul din locul în care mă aflam, fără să mă mișc nici măcar un centimetru din pat. Am călătorit. Da, când îmi era cel mai greu, un om deosebit m-a ajutat să văd lumea. Prin ochii ei. Preț de câteva luni, fie că era zi sau noapte, dar mai ales noapte, mereu găseam un mesaj de la Roberta, prietena mea. O poză care făcea cât o mie de cuvinte, un gând frumos, un zâmbet cald.

De mult timp îmi doresc să scriu despre ea și iubitul ei. Au făcut, împreună, cea mai frumoasă nebunie din viața lor. Sau cel mai mare act de curaj. Și-au stabilit un obiectiv, au muncit mult și apoi au pornit la drum să-l îndeplinească. Obiectivul lor a fost să călătorească. Să călătorească neîncetat, preț de mai multe luni, într-un fel de ocol al pământului. Au pus pauză vieții lor de aici și au pornit într-o aventură minunată. Nu sunt bogați. Sunt oameni normali. Și-au îndeplinit visul cu banii economisiți în câțiva ani de muncă. Unii aleg să își cumpere o casă, au zis. Noi alegem să vedem lumea! Și au văzut-o, iar eu am văzut-o prin ochii lor, căci m-au purtat împreună cu ei peste tot.

Vă invit, prin urmare, să descoperiți o părticică din lume, alături de mine și de prietena mea Roberta. Ea este o adevărată enciclopedie pentru mine și primul om la care aș apela pentru sfaturi atunci când mă pregătesc de orice fel de călătorie, dar și alături de care mi-aș dori să îmi petrec vacanțele.

De ați făcut voi asta? De ce ați ales să călătoriți? De ce să călătorească oamenii, în general?

Este important să călătorești. Călătoriile ne deschid orizonturi, ne învață geografie și istorie, ne fac să ne dăm seama că se poate mai bine, sau mai rău. Călătoriile în sine, oriunde, oricând, aduc bucurie. Noi am vrut să vedem lumea. Lumea trebuie văzută înainte să decizi tu ca om ce vrei de la viață; cum vrei să arate casa în care vei locui și care sunt prioritățile tale. Din păcate nu avem bani să le facem pe toate și de aceea prioritățile sunt esențiale. Am fi făcut asta mult mai devreme dacă banii ne permiteau.

Putem face asta și cu copiii? Ai văzut oameni cu copii mici în drumul tău?

În drumul nostru până la Singapore, doar pe pământ, am văzut multe lucruri frumoase. Am văzut cum se schimbă fizionomia oamenilor și cum trăiește fiecare popor în parte, cât de diferiți suntem și cum, totuși, ne dorim același lucru – să explorăm și să fim fericiți. Da, oamenii călătoresc cu copiii lor, însă mie mi se pare dificil. 🙂 Când plecăm într-o călătorie atât de lungă ne facem bine temele, să știm la ce să ne așteptăm, însă copiii sunt imprevizibili. E alegera mea să merg până în celălalt capăt al lumii, este ceea ce îmi doresc eu, însă pentru copil poate e prea mult. Am văzut însă, la noi în țară, mulți părinți care își iau copiii cu ei la munte, hiking și aventură. Dar ăsta e un întreg subiect de dezbătut.

Există vreun set de reguli general valabile pentru o astfel de călătorie? Dar pentru una normală? Cum te pregătești pentru asta?

Multă, multă, multă documentare. Temele bine făcute. Asia e o zonă total diferită. Noi ne-am făcut tot itinerariul de acasă. Cazare, vize și planul pentru cam tot ce am vrea să vizităm. Apoi, mai sunt lucruri de descoperit la fața locului. Trebuie să fii un om punctual și hotărât, deoarece nu vrei să pierzi vreun tren, altfel tot itinerariul se prăbușește. Pierzi banii și te alegi și cu o experiență îngrozitoare. Regula nr.1 în Asia, pentru noi, a fost doar apă îmbuteliată. Apoi, grijă pe unde mâncăm, fără băuturi cu gheață etc.etc. Nu am făcut niciun vaccin și nu am vrut să riscăm.

Ce zone ți-au plăcut cel mai mult?

Toată lumea e frumoasă, în felul ei. Am rămas cu gândul la Mongolia, Singapore, Vietnam, Rusia… Nu știu, tot mi-a plăcut…Mongolia e uimitoare, Singapore e un vis, iar Vietnamul e surprinzător de frumos cu tot cu mizeria ce domnește pe acolo. Coreea de Sud e o țară în care aș vrea să trăiesc. 🙂 Japonia e de o curățenie amețitoare și fix ca în animeurile lui Miyazaki. Din Moscova până în Beijing am mers cu Transsiberianul. Vai, ce experiență! Am schimbat trenul la Lacul Baykal, deoarece ne-am dorit mult să ajungem și acolo și, după ce am coborât din Transsiberian, care continua spre Vladivostok, am luat un tren care ne-a dus până în Ulaanbataar, capitala Mongoliei

V-ați făcut o listă cu obiective turistice de vizitat? Ați reușit să vedeți tot? Ce v-a plăcut cel mai mult? Povestește-ne?

Da și nu. Am avut în plan să trecem prin “x” număr de țări și orașe; am stat aproape cinci luni. Da, de exemplu, știam că în Cambodgia vrem să vedem templele din Angkor Wat, în China neapărat Marele Zid… Însă lucrurile pot să se schimbe la fața locului. Spre exemplu, cât am stat noi în Beijing, Orașul Interzis a fost închis. Știam că în Vietnam vrem să vedem Ha Long Bay și nu ne așteptam ca în Mongolia să putem călări cu caii puși la dispoziție de localnici.

Cum v-ați înțeles cu oamenii? V-a fost greu singuri?

Cu oamenii e ușor să te înțelegi , dacă ești politicos și calm. Sunt deosebit de primitori față de cei din Europa, care par sătui de valurile de turiști. Oamenii sunt dispuși să te ajute, dar sunt și oameni care te văd ca pe o sursă de stors bani. De aceea zic – temele bine făcute. 🙂 Neapărat. Am întâlnit o grămadă de oameni interesanți; mulți călători… Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că aș fi în pericol. Nu a fost deloc greu în doi, din contră, a fost minunat. Plus că în doi e mai ușor de controlat partea cu tabieturile. Amândoi suntem matinali, nu avem probleme cu trezitul devreme, apreciem și profităm de prima rază de soare și nu suntem petrecăreți.

Dar mâncarea? Cum a fost mâncarea? Ce ți-a plăcut cel mai mult? Ce a fost ciudat?

Oh, mâncarea… daa… mâncarea în Asia este ceva deosebit. Tot soiul de combinații și rețete despre care nu credeai că pot exista. Nu, NU AM ÎNCERCAT gândaci, broaște, șerpi, pisici și altele. Am mers pe ceva cu care eram cât de cât obișnuită. Îmi place mult cum servesc ei mâncarea, față de noi, europenii. Vase mici și colorate, cu cantități mici, dar la final pare că ai mâncat mult. Cred că așa se mențin în formă. Fructele… acolo cred că am făcut exces. Sunt deosebit de bune. Mango e la mama lui acasă și aroma este cu muuult peste ce avem noi în magazine.

Ce activități noi, specifice zonelor, ați încercat? Ce ne recomanzi?

Mongolia, echitația… În Mongolia au peisaje minunate. În Vietnam și Cambodgia am pedalat mult, pentru că nu aveam permis de conducere, dar e recomandat scuter-ul. E mai rapid și poți bifa mai multe obiective. Multă plimbare și nu în principal zonele mega turistizate. Noi ne-am amaestecat printre localnici; am vrut să vedem cum mănâncă ei, care le e activitatea zilnică. Am acoperit o zonă mult prea mare în discuția noastră, ca să fiu speccifică, dar recomand abaterea de la bulevarde mari și fastuoase. Asia e spectaculoasă pe străduțe, dar nu te aventura fără hartă. La un moment dat pare că știi unde ești și apoi… :)

Care a fost cea mai mare provocare?

O, îmi amintesc… În China, aveam bilete la feryboat către Coreea. Totul ok. Dimineața, la patru, trezit, spălat și îmbrăcat, coborât în Recepție… fata de pe tura de noapte nu știa deloc engleza… deloc… Ok, nu ne panicăm, cerem taxi… nimic. Ok, timpul trece. Ne panicăm. Cum spuneam la început, dacă ai totul planificat de acasă și pierzi un tren, totul se destramă. Timpul trecea. Peste drum, vedem un alt hotel, mergem încrezători să cerem acolo un taxi, sperând că fata din Recepție va înțelege cuvântul. Succes, înțelege și ne întreabă unde vrem să ajungem. Zicem noi numele terminalului șiii… ne spune că nu mai există; că spre Coreea cursele se iau din altă parte, mult mai departe. Oh, ăla moment. Fata, abia trezită din somn – da, ei așa dorm, pe saltea, jos, în Recepție – ne arata pe internet, în chineză, că alt terminal a fost construit și că de acolo se pleca spre Coreea. Noi, cu temele mega făcute de acasă, cu tot tot pus pe foaie, rămâneam cu gura căscată. Am avut noroc cu acea fată care ne-a salvat călătoria. Ne-a chemat taxi și ne-a ajutat enorm. Taximetristul, și el om de treabă, s-a grăbit cât a putut ca să prindem vaporul. Dar, da, asta a fost una din cele mai mari provocări și peripeții. Nu pot explica în cuvinte prin ce am trecut în noaptea aia. :))

Zi-mi unul sau mai multe locuri în care consideri că un om trebuie să ajungă, măcar o dată în viață.

Mongolia, Coreea, Japonia, China…

Cum te-a schimbat experiența asta?

Eh, m-a făcut să îmi dau seama ce țară frumoasă avem și cum nu avem grijă de ea. Mi-am schimbat mult prioritățile. După tripul ăsta, am început să fac ordine la propriu în viață, casă, dulap, tot ce mă înconjoară. Am fost plecată șase luni cu doar un ghiozdan în spate (30 L) și mi-am dat seama de câte lucruri inutile mă agăț în viața de zi cu zi. Nu am nevoie de atât de multe lucruri ca să fiu fericită. Nu lucrurile, ci experiențele îmi umlu sufletul de fericire . Decât să irosesc banii pe ce dorește si ne educă să ne dorim societatea, mai bine economisesc și călătoresc. Nu am nevoie să fiu neapărat 100% în pas cu moda, dar am nevoie să călătoresc. Vreau să văd Patagonia și Noua Zeelandă, Americile… vreau să văd lumea. Cu asta rămân.

Roberta și Alex sunt minunați și un fel de supraoameni pentru mine. Sunt mândră de faptul că îi am prieteni și le mulțumesc pentru că mi-au adus, în casa plină cu miros de bebeluși și, uneori, prea tristă, o părticică din lumea asta mare și absolut uimitoare în care trăim. În plus, îi mulțumesc Robertei pentru că a acceptat să îmi răspundă la întrebări pentru a construi acest articol.

Cât despre mine, știu că nu voi face vreodată ce au făcut ei. Îmi lipsește curajul acesta extraordinar. Îmi place aventura, dar am nevoie să mă simt în siguranță; să știu că am la ce – nu la cine – să mă întorc acasă și, într-un final, să mă bazez și pe altcineva și nu doar pe mine. Plus că am scuza perfecta – copiii. Există însă variante și pentru mine și alți oameni ca mine, cărora le place să călătorească, dar nu doresc să iasă atât de mult din zona de confort. Printre ele se află propunerile de circuite culturale Christian Tour, dar și, mai aproape de experiența povestită în articol, circuite exotice Christian Tour. Oferta lor este foarte bogată.

Spre exemplu, putem merge, așa cum ne recomandă și prietena mea, în China

… în Mongolia

sau în Japonia

Însă dincolo de destinația aleasă, e important să călătorim.

Articol scris pentru SuperBlog 2019, dar, mai ales, pentru prietenii mei.

Credit foto:

Roberta Schuster

christiantour.ro

1 thought on “În jurul lumii, împreună cu prietena mea – Asia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close