Grădinița mea perfectă

Grădinița perfectă nu există. De fapt nu există nimic perfect și prin urmare, nici nu caut asta. Nimic însă nu mă împiedică să visez. 🙂

Dincolo de visuri însă, cineva m-a întrebat într-o zi dacă știu ce vreau de la o grădiniță. Am răspuns da și, din nu știu exact ce motiv – poate să îmi dovedesc mie că nu sunt nebună- m-am hotărât azi să scriu. Să scriu cum ar arăta pentru mine grădinița ideală, conștientă fiind de faptul că nu o voi găsi. Prin urmare nu mă luați prea mult în seamă. Fabulez.

Așadar, grădinița mea perfectă ar trebui să fie definită prin următoarele puncte:

1. Grupe de maxim zece copii pe educator, fără excepție. Am observat că deși există un maxim peste tot, mereu se mai adaugă unul și apoi încă unul și tot așa. Acestă regulă ar trebui să fie respectată cu strictețe, din punctul meu de vedere. Zece mi se pare un numar rezonabil cu care un om – educatorul este un om- ar putea să lucreze într-un mod ideal.

2. Întâlniri 1 la 1 de minim o oră între părinte ( fără copil) și educator, înainte de începerea grădiniței și, apoi, lunar, sau de câte ori e nevoie. Una sau mai multe întâlniri între părinte, copil și educator, înainte de începerea grădiniței.

3. Începerea anului scolar cu 2 până la 4 copii și integrarea treptată a celorlalți copii, pe măsură ce împlinesc o anumită vârstă, sau după alte criterii. Știu că există această practică în unele țări unde, de exemplu, grădinița începe la 3 ani și fix atunci începe și copilul – când împlinește 3 ani. Se evită astfel agitația inutilă din primele zile, când cei mici au nevoie de mai multă atenție și educatoarele nu o pot oferi pentru că, practic, e imposibil.

4. Săli de clasă cât mai aerisite și mai puțin încărcate, pe stilul Montessori. Copiii nu au nevoie să fie stimulați excesiv. O sală încărcată, cu multe desene colorate, deși atractivă în primă fază, îi poate obosi pe copii, sau le poate distrage atenția.

5. Timp zilnic afara, indiferent de temperatură, minim 30 de minute pe ieșire, fără maxim. Loc de joacă în interior, pentru a face miscare în zilele în care vremea chiar nu permite – viscol sau vânt puternic.

6. Atât curtea, cât și locul de joacă din interior să fie amenajate în așa fel încât copiii să poată cu adevărat să se manifeste în siguranță, să își descarce emotiile prin joacă și mișcare și să se încarce cu energie pozitivă.

7. Panou cu regulile grădiniței – puține și clare – afișat la vedere, în mai multe locuri și îmbogățit cu imagini sugestive. Regulile să fie prezentate și explicate fiecarui copil în parte la începerea grădiniței.

8. Training pentru educatoare înainte de a fi angajate.

9. Loc special amenajat pentru copiii care doresc să se liniștească/ ia o pauza/ petreacă timp singuri – a nu se confunda asta cu pedepsirea copilului; în acest loc copilul merge când dorește el, nu este trimis acolo pentru a învăța vreo lecție.

10. Sală de lectură, ideal cu o terasă deschisă, pentru a putea citi și afară atunci când vremea permite.

11. Sală specială pentru părinți. Grădinița nu ar trebui să reprezinte o separare de părinte, ci ar trebui să fie o a doua familie, integrată cumva. Accesul parintelui să nu fie interzis în grădiniță, ci doar în spatiile în care copiii desfășoară activități. Parintele poate sta în camera părinților în perioada adaptării. Copilul poate merge la părinte.

12. Activități împreună cu părinții, ideal săptămânal, dar adaptându-ne la programul acestora. Spre exemplu, în cazul în care varianta cu toți părinții săptămânal nu functioneaza, putem apela la varianta cu un părinte pe săptămână.

13. Nu serbarilor în care copiii stau pe o scenă și fac spectacol. Da petrecerilor pregătite împreună cu copiii.

14. Bucătărie proprie, normal. Program de masă adaptat nevoilor individuale ale copiilor cu uniformizare treptată, în cazul în care programul de acasă al unui copil e cu mult diferit față de cel al grădiniței.

15. Camera de somn diferită de cea de activități. Fără presiune asupra copiilor pentru a dormi. Adaptare treptată, la fel ca la masă.

16. Căsuțe poștale individuale pentru exprimarea problemelor/nemulțumirilor/ sugestiilor. Dincolo de vestitul whatsapp, cred că atunci când scriu cu adevărat – adică cu pixul, pe foaie – oamenii se înțeleg mai bine pe ei și pe ceilalți.

17. Psiholog prezent zilnic. Integrarea copiilor în funcție de dezvoltarea lor psihică și cognitivă și nu de vârstă. Vârstă poate fi un reper pentru momentul începerii, dar mereu ar trebui să ținem cont de faptul că fiecare copil e unic.

19. Partea de educație să se facă într- un mod felxibil, atractiv, interesant. Fără ore de engleză clasice, colorat sau altele asemenea. Eu, spre exemplu, am făcut, săptămâna culorilor cu copiii mei. Fiecare zi avea o culoare și totul era despre ea. Eram, la plimbare, detectivi care căutau obiecte de culoarea respectivă; ne gândeam apoi la fructe, legume, animale și altele în acea culoare; coloram sau modelam din plastilină acele obiecte. Plus multe alte aplicații în felul acesta. Este deopotrivă mai interesant și mai util astfel decât să mergem pur și simplu să coloram o albină.

18. Activități practice zilnic. Copiii să se murdareasca, sa experimenteze; sală specială pentru aceste activități.

19. Modalități originale de întâmpinare a copiilor dimineața. Activitatile ar trebui să fie interesante încă din prima clipă și nu ar trebui sa ne bazăm pe faptul că cel mic știe că o să devină frumos apoi.

20. Sprijin pentru părinți atunci când este necesar.

21. Tratarea copiilor cu respect. Eliminarea totală a acelor discuții de genul ” Mai poarta scutece? Mănâncă sau nu? Doarme? ” etc. Discuțiile despre copil nu se poartă în prezența copilului, ci atunci când nu e prezent. Când copilul se află în aceeași încăpere vorbim cu el, direct.

22. Permiterea accesului cu jucării, care pot fi ținute în dulapioare speciale la care copilul să aibă acces oricând dorește.

23. Fără etichetări, pedepse, recompense, țipete și altele asemenea.

24. Dezvoltarea inteligenței emoționale – activități practice.

Lista rămâne deschisă. Asta e tot ce mi-a venit în minte acum și imi dau seama că nu e neapărat ceva imposibil de realizat. Depinde însă ce înțelegem prin imposibil. Totuși, mare parte din ce am scris există deja în unele locuri – nu le-am inventat eu. Nu ar fi exclus să existe și o grădiniță care să le aibă pe toate, iar dacă nu există, poate – cine știe? – cândva, cineva mai bogat ca mine va citi acest articol, îmi va ” fura” ideea și le va pune în practică. Nu m-aș supăra, chiar și dacă atunci copiii mei vor fi deja mari.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close