Nimic nu mă întristează mai tare decât uniformizarea aceasta impusă cumva oamenilor – tot de către oameni – încă de la grădiniță și până la adânci bătrâneți. Să fim toți la fel, să ne îmbrăcăm la fel, să mâncăm aceleași lucruri, să avem aceleași obiceiuri, să locuim în case identice… Plus că, dincolo de ceea ce ni se transmite pe cale audio-vizuală, e dificil spre imposibil să obții ceva unic, personalizat, făcut pentru tine. Astfel că pot doar să mă bucur de faptul ca există oameni – https://www.aia-proiect.ro/ – care fac proiecte de casă nu standard, ci unice.

Am aruncat un ochi pe site-ul de mai sus și am descoperit proiecte de casă cu mansardă, care sună ușor romantic pentru mine, dar nu numai. Oferta lor e bogată, dar dincolo de asta, simpla perspectivă de a îți putea alege casa dorită este cel puțin îmbietoare, având în vedere că în zilele noastre alegerile sunt atât de limitate, după cum am descoperit singură, în repetate rânduri.

Într-o zi am dorit să cumpar niște banale cutii din carton, de alte dimensiuni decât cele standard. Costau însă mai mult decât o mobilă, fără a fi prea mari sau prea mici, prin comparație cu cutiile clasice. Erau însă unice.

În alta zi, am dorit să îmi fac un tatuaj. M-am întâlnit cu mai mulți oameni, care m-au ascultat cu atenție și au făcut tot ce au putut pentru a pune pe hârtie dorința mea. Înțelegeau însă prin actul de creație preluarea unor imagini de pe Google și personalizarea lor.

Nu în ultimul rând, mi-am dorit o mobilă din lemn care să se potrivească în dormitorul meu, fară să îl încarce. Am mers la un designer. A creat pe o foaie, în fața mea, o mobilă unică, care însă nu se potrivea deloc cu mine. Din ce îi spusesem eu că doresc respectase doar dimensiunile. Restul era 100% el și tendințele din prezentul acela.

Am renunțat la cutiile de carton. Erau prea scumpe pentru întrebuințarea ce urmau să o aibă. Am decis să aștept până când voi găsi artistul care să creeze tatuajul spectacular pe care mi-l doresc și mi-am făcut unul mai mic, care să satisfacă parțial nevoia pe care o aveam în acel moment. Am renunțat la a plăti o avere pentru o mobilă de designer care nu era ce îmi doream eu. Și m-am întristat pentru că pare aproape imposibil să obții lucruri unice în zilele noastre.

Dar casa? Doar de la asta pornisem.

Ei bine, în prezent locuiesc într-un apartament aflat la câțiva metri deasupra pământului, dar am copilărit într-o casă adevărată, în care nu vedeam pe fereastră doar vârfurile copacilor umbrite de clădiri mai înalte decât ele. Ironia sorții face ca eu să-mi fi dorit tare mult un apartament de bloc, dar parcă, pe zi ce trece, crește în mine o dorință din ce în ce mai mare de a nu rămâne aici și de a mă întoarce cumva la ce am trăit în copilărie. Upgradat, bineînțeles.

Cum ar fi dacă aș face asta? Nu ușor, cu siguranță, dacă am întâmpinat așa dificultăți la lucruri mai puțin importante decât o casă – cu excepția tatuajului, bineînțeles. 🙂

Dar dacă totuși aș ajunge în acel punct, cum aș proceda?

În primul rând, cred că aș pune pe o foaie ce îmi doresc, în mare, și apoi aș porni în căutarea unor oameni care să aibă o viziune cât mai apropiată de a mea și care să îmi transforme visul în realitate. Criteriile după care aș alege un proiectantul casei sunt vreo patru și, poate, nu clasice, deși nu știu neapărat ce e clasic în domeniul acesta.

Siguranța ocupă primul loc în topul meu. Eram fricoasă înainte să fiu mamă, acum spun despre mine că sunt responsabilă. N-aș alege niciodată un om, sau o firmă în legătură cu care să am dubii din acest punct de vedere. Casa în care voi locui ar trebui să respecte toate criteriile de siguranță, atât din punct de vedere legal, cât și practic. Altfel spus, sunt omul care își pune copiii în scaune auto pentru că sunt convinsă că e spre binele lor și nu pentru a evita amenda. Așa și cu casa. Nu mi-aș dori un dosar plin de aprobări și planuri făcute de la distanță, fără o bază reală.

Talentul celui care ar trebui să îmi facă proiectul e imediat următorul pe lista mea pentru că, așa cum am spus la început, nu-mi plac acele căsuțe identice care pot fi ușor confundate una cu alta. Aș vrea o casă care să fie a mea și asta să se vadă, sau, mai bine spus, să se simtă. Să nu-mi fac griji că într-o noapte târzie aș putea intra cu ușurință în curtea vecinului, fără să-mi dau seama. Astfel că omul care îmi face proiectul ar trebui să fie capabil să creeze ceva nou și nu doar să facă măsurători și desene mai bine ca mine.

Talentul însă nu e totul, pentru că între mine și arhitectul care proiectează casa ar trebui să existe o chimie; să vorbim aceeași limbă, să înțeleagă și să respecte ce îmi doresc, reușind să fie creativ în jurul ideilor mele și nu pe lângă ele. Să creeze pentru mine, inspirat de mine și nu independent de mine. Sunt mulți oameni care creează frumos și puțini cei care își pot folosi creativitatea în slujba altora.

Nu în ultimul rând, mi-aș dori să lucrez cu un om onest. Dincolo de alte aspecte, prin onestitate, înțeleg a nu mi se face pe plac, doar pentru a fi convinsă să cumpăr. Dacă eu îmi doresc o casă cu un etaj suspendat în aer și asta nu e chiar safe, să aibă curajul să îmi spună și, apoi, să vină cu propuneri. Pe scurt, să nu fie de acord cu mine doar din dorința de a își vinde proiectul, conștient fiind că rezultatul final o să fie departe de a fi ok. Să fie un bun profesionist și să aibă argumentele potrivite pentru a își contrazice clientul atunci când acesta vine cu idei nebunești. Apoi, să găsească ceva bun în nebunia aceea.

Contează prețul pentru așa ceva? Din punct de vedere al siguranței, NU contează, sau nu ar trebui să conteze prețul. Mai devreme sau mai târziu vom plăti, probabil, cel puțin dublu, dacă am făcut rabat la acest aspect. Altfel, da, prețul contează până la un punct, pentru că încă suntem în epoca în care unii oameni n-au nici măcar strictul necesar și cuvintele arhitect sau proiectare lipsesc cu desăvârșire din vocabularul unora. Dacă treci de acest nivel însă, depinde ce îți dorești cu adevărat și la ce ești dispus să renunți pentru asta. Depinde ce înseamnă pentru tine locuința și în funcție de răspunsul la această întrebare, prețul poate, sau nu, să cântărească în balanță. Sunt oameni care petrec foarte puțin timp acasă și pe care îi interesează doar să aibă un loc unde să doarmă și să își depoziteze lucrurile; mai sunt și oameni care se situează la extrema cealaltă, dar și toți ceilalți care nu-s nici într-o parte, nici în alta.

Pentru mine e importantă locuința. O consider o extensie a omului care trăiește în ea și ador casele care vorbesc. Cu siguranță, mi-aș dori ca și casa mea să vorbească și să vorbească cu și despre mine. Probabil și pentru că petrec destul de mult timp acasă și sunt o persoană care are nevoie de spațiul ei, unde să se simtă bine și să se încarce cu energie pozitivă. Dincolo de bani, acest lucru ar fi posibil dacă toate punctele de mai sus ar fi îndeplinite. În plus, e nevoie și de ceva curaj și muncă, de ambele părți, pentru că, revenind la prima idee expusă, în zilele noastre e nevoie de curaj ca să fii așa cum ești – adică unic – și să faci alegeri în funcție de asta. Am adăugat și munca pentru că nu e deloc ușor să fii altfel decât ceilalți. E mai simplu să îți cumperi o casă standard, decât să colaborezi cu un arhitect pentru un proiect personalizat;e mai simplu să te adaptezi la ce ți se cere, decât să ceri tu; e mai simplu să te pierzi în mulțime, decât să te lași văzut. E mai simplu, dar cred că e mult mai interesant să locuiești în Casa ta, decât într-o casă oarecare, iar asta s-ar putea să fie ceva neprețuit.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Sursa foto – aia-proiect.ro