Anul trecut, pe vremea asta, eram fericita posesoare a unei noi jucării. Mai eram și tare mândră de mine și asta nu pentru că investisem 70 de lei în ea, ci pentru că îndrăznisem să investesc visuri și observam că sunt și alți oameni care rezonează cu ele și apreciază pozitiv ce fac eu. Prin urmare, scoteam, cu grijă, din cutia ei, micuța ștampilă rotundă și o apăsam cu o putere amestecată cu delicatețe pe deja a doua mea factură. În timpul ăsta, visam cu ochii deschiși la cum o să reușesc eu să fac o mulțime de calendare și alte obiecte despre care nici să scriu aici nu am apucat.

Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu socoteala de la grădiniță, lucrurile nu s-au așezat cum doream eu. Un băiețel mare s-a dovedit a fi prea mic pentru grădiniță, iar aceasta din urma s-a dovedit a fi prea dură pentru el. Astfel că a mai trecut un an, doar cu vise și tot felul de obiecte care se construiesc singure, în ele.

Acum nu mi-am mai făcut niciun plan și bine m-am gândit, deoarece se dovedește că, de data asta, o fetiță mare e prea mică să se desprindă de mami și de tati, dar și prea mare ca să mai privească vrăjită cum mami meșterește tot felul de minunății. Ea simte să se implice, să facă ea cu mâna ei, dar, oricât de drăguțe ar fi, operele ei de arta nu sunt suficiente ca eu să folosesc din nou ștampila mea rotundă, iar timp singură nu am. Nu-i bai însă, căci am descoperit o alta. Ștampilă, zic. Altfel, calea prin care să îmi duc pasiunea la un alt nivel mai are un pic de asteptat până să se dezvăluie. Am descoperit însă, așa cum spuneam, o ștampilă electronică, pe lângă care mica mea ștampilă rotundă pălește teribil. Mai ales că a două costa de aproape 25 de ori mai mult. Trebuie să fii foarte mare ca să îți cumperi așa ceva, m-am gandit eu și am început să visez. Dar n-am putut visa la vremea în care aș folosi eu așa o invenție, ci m-am gândit la cum aș folosi-o altfel decât ca pe o ștampilă, pentru că fix acesta e și mesajul pe care îl transmit cei de la Colop și anume, că vorbim despre un dispozitiv de marcare ce poate fi folosit într-o multitudine de feluri, de la ștampilarea clasică, sau marcarea de dosare și colete, până la personalizarea, temporară sau nu, a diferite tipuri de obiecte. Prin urmare, am văzut-o și eu alături de calendarele mele. Acele calendare inspirate din clasicul calendar advent de Crăciun, dar cu aplicabilitate foarte mare și ele, numărând zilele până la aproape orice eveniment și făcându-le mai interesante sau mai ușoare, prin mici surprize personalizate, câte una pentru fiecare zi. Mi-am imaginat atunci cum ar putea acest e–mark să adauge mesaje, drăguțe sau motivaționale, direct pe calendare, pe tot felul de cutii și cutiuțe, căni, rame foto, sau chiar pe o cutie cu bomboane de ciocolată, sau pe o sticlă cu vin. Practic, aproape orice obiect ar putea fi transformat într-unul special și personal, ceea ce mi se pare minunat.

După un timp însă, m-am oprit din visat și m-am întors la prezentul meu. Acest prezent în care am doi copii care încearcă să se obișnuiască cu grădinița și, cel mai probabil, cel puțin unul dintre ei nu va reuși acum, iar pentru celalalt e destul de greu. M-am gândit la cum se simt ei și am încercat să îmi imaginez ce ar spune dacă ar vedea această ștampilă în acțiune. Magie ar spune, cred, și eu le-aș confirma că e magie punând pe hainuțele lor, sau pe rucsac, mesaje drăguțe și simple, care să le amintească de faptul că îi iubesc și sigur voi veni să îi iau de la grădiniță; mesaje, adaptate varstei lor, care să le dea încredere și putere să reziste mai ușor când dorul de mami sau tati îi copleșește și care să le amintească de faptul că nu sunt singuri și nici abandonați și mereu vor găsi în ei resursele pentru a se descurca, alături de iubirea noastră. Da, s-ar putea ca asta să fie o idee bună. Atât de bună că, poate, aș face același lucru și cu mine. Poate mi-aș scrie si mie un astfel de mesaj, care să mă ajute să nu mă mai abat de la drumul pe care l-am ales și să îmi amintească de valorile pe care le am. Sau aș tipări un mesaj amuzant și răutăcios pe spatele bluzei, de fiecare dată cand urmează să mă întâlnesc cu o anumită doamnă pe care nu o simpatizez deloc, dar cu care e musai să mă comport civilizat. Bine, acum că m-am gândit la asta, ar fi drăguț să se inventeze un astfel de dispozitiv de marcare, pentru piele. Unul care să realizeze un fel de tatuaje temporare, cu menirea de a scoate la iveală acel ceva deosebit pe care il avem fiecare dintre noi înăuntru, dar de existența căruia, de prea multe ori, nu suntem conștienți. Cam cum era în cazul lui Dumbo, elefănțelul care credea că poate zbura doar datorită unei pene magice. Desigur că pana nu era cu adevarat magică, dar fara ea Dumbo n-ar fi aflat că poate zbura, sau ar fi zburat mult mai târziu. Până la așa un dispozitiv însă, îmi pare că ne putem descurca de minune cu un e–mark magic, pe care-l putem folosi pentru a personaliza hainele, sau chiar pentru a realiza niște brățări handmade cu mesaje motivaționale, utile atât pentru copii, cât și pentru acei oamenii mari, care, la fel ca mine, mai mereu se pierd în lumea asta prea mare.

Cât despre micuța mea ștampilă rotundă, ea rămâne încă importantă, chiar dacă, la cât de repede evoluează lucrurile, are șanse mari să ajungă piesă de muzeu până apuc eu să o folosesc iarăși. Promit însă să o așez la loc de cinste, căci are și ea meritul ei în toată povestea aceasta, măcar și doar pentru că m-a ajutat să gasesc un titlu acestui articol.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Sursa foto:  Colop România