Vitamina C cu gust amar

C a fost prima. Vitamina C. Ma holbam la fișa de externare, străduindu-mă să înțeleg, dar nu reușeam. Dincolo de faptul că tot ce apărea scris acolo era într-o limba străină pentru mine – deși tot română – pe care abia atunci începeam să o învăț, nu reușeam să înțeleg cum, după o săptămână de spitalizare, soțul meu se întorcea acasă cu Vitamina C, ca singură indicație de tratament. Mai ales că nu se întorcea vindecat. Chiar deloc.

În primele trei zile nu știusem dacă o să moară, sau o să trăiască. Apoi, când zilele critice trecuseră și știam, cumva, că va mai trăi, asteptasem cu sufletul la gură să ni se spună cum va fi viața lui mai departe. Apoi, așteptasem reacția lui la tratamentul din spital – acea imunoglobulină ce a ajuns vestită dintr-un motiv stupid. Acum, se întorcea acasa cu un diagnostic greu de pronuntat, cu o boală fără cauză, nevindecată și nevindecabilă și cu niciun fel de prognostic, dar cu Vitamina C. Era, cumva, peste puterea mea de înțelegere de atunci să accept că o vitamină ar putea să fie atât de importantă, dar și că ne confruntăm cu o boală despre care se cunosc prea puține și în legătură cu care doar o eventuală forță divină poate să decidă, căci cel mai bun tratament dădea, sau nu rezultate în funcție de particularități individuale pe care nimeni nu le cunoștea. Pe scurt, încă putea să moară , să rămână în stadiul în care era, să îi fie mai rău, sau să se vindece brusc și nimeni nu știa să spună dacă, când, sau cum s-ar putea întâmpla vreuna dintre aceste variante.

După acest început au urmat multe alte internări în spital, în urma cărora a primit, într-un final, și două medicamente, pentru că imunoglobulina singură nu făcea față. Fiecare dintre cele două medicamente, ambele cu reacții adverse severe, a venit însoțit de câteva suplimente: Calciu, Magneziu, toate vitaminele B, vitamina E, vitamina D și încă vreo câteva, pe care nu mi le mai amintesc acum. Cert e că era o nebunie. O nebunie de pastile colorate, iarăși dificil de înțeles. Practic, cele două medicamente îi distrugeau sistemul imunitar și nu numai, motiv pentru care era necesar să ia suplimente artificiale. De ce? Pentru că fix sistemul lui imunitar, acela care are rolul de a ne apăra, era cel care ar fi putut să îl omoare, dacă dorea. Pe scurt, și în termeni nu neapărat științifici, asta înseamnă să ai o boală autoimună. Acei anticorpi, care în mod normal te apără și fără de care un om ar putea muri dintr-o banală răceală, se întorc împotriva ta. Nu mai omoară viruși, ci te omoară pe tine și sunt incredibil de puternici. De asta nici nu există vindecare în sensul clasic al cuvântului, pentru că să vindeci așa o boală ar presupune să distrugi chiar sistemul imunitar al omului care o are. Dacă faci asta, ai șanse mari să îl omori, motiv pentru care suplimentezi cu tot ce poți, pentru a micșora riscurile. De aici nebunia de pastile și pastiluțe pe care, în fiecare duminică seara, le aranja, pe zile, într-un organizator de medicamente, care devenea din ce în ce mai mic pentru cât de multe erau ele. Tot de aici, vizite la tot felul de farmacii pentru că da, chiar și vitaminele trebuie luate într-o doză corectă, iar dacă nu sunt administrate corect pot face mai mult rău decât bine. În cazul lui, aveam de respectat anumite concentrații pe care nu mereu le găseam disponibile la farmacia din cartier. În orice caz, la început de lună, lăsam sute de lei în urma noastră, în timp ce ieșeam de acolo cu câte o pungă așa de plină, că ai fi zis că de la supermarket venim și nu de la o farmacie.

Vestea bună e că, deși boala asta ne-a dat viața peste cap pentru o perioadă mult prea lungă de timp, până la urmă, soțul meu a intrat în categoria privilegiaților, începând să se simtă mai bine, iar în prezent nu mai ia niciun medicament. Eu nu am acceptat cu totul această experiență, dar mă străduiesc să extrag și câte ceva bun din ea. Într-adevăr, nu pot contesta faptul că am învățat o mulțime de lucruri în această perioadă, dar cred că aș fi putut trăi liniștită și fără să le știu. N-a fost să fie însă și iată-mă mai înțeleaptă un pic, chiar și fără voie, scriind mai jos o – foarte – mică parte din ce am înțeles eu din tot ce a trăit el.

În primul rând, am înțeles că ar fi bine să conștientizăm mai des și mai profund complexitatea corpului uman, pe care-l cunoaștem din ce în ce mai mult, dar încă extrem de puțin. După ce am conștientizat asta, ar fi bine să acționăm în consecință, având mai multă grijă de noi.

În al doilea rând, am înțeles mai multe despre importanța acelor vitamine, pe care le considerăm, uneori, prea banale, alteori, prea importante. Eu, spre exemplu, am luat tot felul de vitamine, inclusiv clasica Vitamina C, în perioade în care mă simțeam peste măsură de obosită, sau doream să mă protejez de o eventuală boală. Bănuiam însă că efectul era, în primul rând, placebo, pentru că mă simțeam în formă imediat ce înghițeam pastila. Continuam însă să le iau. După experiența cu soțul meu, am început să văd într-o lumină mai puternică acel mesaj de pe toate cutiuțele colorate, care, în mare, sună cam așa – Suplimentele alimentare nu înlocuiesc un regim alimentar, sau un stil de viață echilibrat. Mai mult, ele nu ar trebui luate oricum, ci după o discuție cu medicul sau farmacistul, iar pe primul ar trebui să-l vizităm cel puțin o dată pe an. Apoi, chiar dacă sunt doar suplimente, ele trebuie luate respectând indicațiile primite – de exemplu, vitamina C se ia, în general, după masă, deoarece poate afecta stomacul – și pentru o nevoie specifică, nu doar pentru că e , cumva, la modă să îți iei vitaminele. Așa cum scriam mai sus, chiar și vitaminele ne pot face rău, dacă luăm prea multe, sau dacă nu avem, cu adevărat, nevoie de ele. Prin urmare, cel mai bine e să discutăm cu un specialist înainte să cumpărăm un produs doar pentru că o prietenă l-a luat și pe ea a ajutat-o. Când procedăm astfel, înseamnă am ajuns la un nivel mult mai înalt în modul în care ne percepem pe noi înșine, dar și tot ceea ce băgăm în corpul nostru. Vitaminele sunt importante și, uneori, necesare, dar e nevoie să urmăm anumiți pași, corecți, înainte de a începe o cură.

Nu în ultimul rând, e bine să căutăm farmacia potrivită pentru fiecare dintre noi și, ideal, să ținem cumva legătura cu un farmacist. Eu aveam și încă am o relație foarte caldă cu farmacistele din cartierul în care locuiesc, mai ales că, cu ele nu mai era nevoie de multe cuvinte care, repetate la nesfârșit, ajungeau, la un moment dat, să fie ca un cuțit care se învârtește în rană. Doamnele de aici știau deja povestea noastră și au fost alături de noi încă din prima zi, cand m-am dus la ele si le-am cerut să-mi dea un medicament compatibil cu alăptarea, care să mă ajute să nu mai plang așa de mult.

Dincolo de acest aspect, farmacia potrivită poate fi aleasă acum și în funcție de modul în care ajungem în posesia produselor, deoarece, pentru suplimente alimentare și dermatocosmetice există, de ceva vreme, varianta în care le putem comanda on-line. O variantă destul de accesibilă care, recunosc, mi-ar fi fost utilă pentru a nu mai plimba copiii după mine pe la cozile din farmacii. Desigur că acesta poate să fie un dezavantaj, atunci când ai avea nevoie de un sfat profesionist, înainte să îți umpli coșul de capul tău cu produse aparent inofensive. Pentru astfel de situații, Farmacia La Preț Mic oferă posibilitatea de a face și comenzi telefonice, ceea ce e un plus, atunci când nu ai prea mult timp, sau îți e mai comod să discuți la telefon despre problema pe care o ai.

În concluzie, dacă ar fi să rezum într-un cuvânt tot ce am dorit să spun, acela ar fi respectul. Dacă ne respectăm pe noi înșine, sigur vom avea atenție să ne ingrijim corespunzător, să mergem periodic la medic și să nu luăm medicamente, fie ele și suplimente, fără să discutăm înainte cu un medic/farmacist, în care să avem încredere, înțelegând astfel efectele pe care le pot avea asupra noastră.

Cât despre vitamina C, deși nu o mai consider banală și îi vad adevărata valoare, ea va avea mereu un gust amar pentru mine, pentru că îmi amintește de cea mai grea perioadă din viața mea. Totuși, știu că acest gust se va estompa, în timp . A început deja, odată cu acele momente în care ronțăi câte o pastiluța împreună cu copiii mei, ca să luptăm mai bine cu vreo viroză, sau cand facem experimente cu tot felul de comprimate colorate și efervescente. 🙂

Articol scris pentru Super Blog 2019

Sursa foto: FarmaciaLaPrețMic.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close