Azi trebuie să scriu despre călătoriile cu mașina și am devenit nostalgică, deoarece mi-am amintit de perioada de dinainte de a fi mamă, când doar cu mașina călătoream și destul de mult. Am început la puțin timp după ce l-am cunoscut pe soțul meu, cu o primă escapadă la Sibiu, orașul meu preferat din țara noastră. Vacanța nu a fost însă una clasică. Deși ne-am documentat puțin, nu am făcut nicio rezervare și niciun plan fix, pentru că nu am dorit să ne fixăm un obiectiv spre care să alergăm. Am vrut să ne bucurăm de noi și de drum, convinși fiind că sigur vom găsi un loc unde să dormim și, în caz că am fi avut așa de mare ghinion, puteam, până la urmă, să dormim și în mașină. Nu a fost cazul însă, deoarece totul a mers perfect, iar cel mai frumos lucru din toată vacanța noastră a fost chiar drumul. De fapt, dacă vedem Sibiul ca pe obiectivul nostru, drumul până acolo a durat mai mult decât timpul petrecut efectiv în oraș, dar asta era fix ce ne dorisem. Ne dorisem să ne plimbăm, să mergem încet, fără grabă, pentru a ne oferi răgazul de a privi tot ce era în jurul nostru. Eram atât de fericiți, că atunci când mergeam prin locuri mai pustii, unde, aparent, n-aveam nimic de văzut, fotografiam norii care ne păreau incredibil de frumoși. Am înnoptat în mai multe locuri, pe care le alegeam liber, în funcție de cum ne simțeam și asta îmi părea de-a dreptul minunat.

În viața de zi cu zi eu am tendința și nevoia de a deține cumva controlul asupra a ceea ce mi se întâmplă. În vacanțele acelea însă, îmi era suficient faptul că eram noi doi împreună și nu îmi era teamă de nimic din ce aș putea descoperi în drumul nostru. Ba chiar eram foarte entuziasmată și îmi plăcea foarte mult rolul meu de copilot, cu harta – aceea clasică de hârtie, deoarece refuzasem dotarea mașinii cu GPS – în mână, verificând traseul, sau notând pe ea, cu creionul, locurile prin care treceam. Nu o dată s-a întâmplat să ne rătăcim, sau să alegem drumul mai lung, în locul celui scurt, dar asta nu ne deranja și niciodată – dar niciodată – nu ne-am supărat sau înfuriat din cauza asta, sau din cauza aglomerației de pe unele drumuri.

După ce a apărut primul copil, lucrurile s-au schimbat ușor. Era o experiență nouă pentru noi și, uneori, înfricoșătoare, care ne-a determinat să ne domolim puțin. Nu prea îți venea să pleci cu copil mic, fără să știi unde și când vei ajunge. Plus că era dificil cu condusul, când nopțile nu mai erau definite de somn, sau cel puțin nu de un somn profund și neîntrerupt. Am încercat însă să mergem într-o vacanță la munte, în prima vară în trei. Nu pot spune că a fost neapărat un succes. A avut farmecul ei, dar oboseala ne-a cam sabotat bucuria. Eram însă hotărâți să nu ne dăm bătuți. S-a întâmplat totuși că anumiți factori ne-au determinat să nu mai plecăm o perioadă destul de lungă de timp în vacanțe, cu sau fără copii. Singurele pe care le-am făcut au fost scurte și, din păcate, în stilul clasic, în care tot ce ne doream era să ajungem cât mai repede la destinație, fără să mai observăm mare lucru pe marginea drumului pe care treceam în viteză – în limitele legale.

N-am încetat însă să visez și, acum, sunt pusă în situația de a îmi și scrie visurile, ceea ce e deopotrivă captivant și înfricoșător. Pentru că tare mult mi-aș dori să călătorim din nou, cum o făceam, sau chiar la un nivel mai înalt, având alături de noi o rulotă. Aceasta din urmă mă pasionează atât de tare că am văzut o mulțime de emisiuni despre construirea și/sau amenajarea rulotelor. O și văd cum merge frumos în urma mașinii noastre, prinsă cu un cârlig de remorcare Dacia – da, acum avem o mașină românească. O văd. Însă, din motive practice, nu cred că e posibil să avem așa ceva în viitorul apropiat și deși aș putea să-mi las imaginația să zboare în acest articol, m-am hotărât totuși să-l construiesc cât mai aproape de realitate. Așadar, nu voi prezenta un vis, ci un plan. Nu unul măreț, ci unul mai soft, ca de început de drum – o călătorie cu mașina până în Bulgaria, la mare, împreună cu doi copii mici de trei, respectiv cinci ani, dar nu o călătorie clasică. Pe unde vom merge? Cum ne vom organiza? Ce vom lua cu noi? Aceste sunt câteva dintre aspectele despre care îmi propun să scriu mai jos.

De ce în Bulgaria? Din comoditate și din frică. Pentru că ar fi prima noastră vacanță într-un loc mai îndepărtat, împreună cu copiii, dar și prima noastră vacanță adevărată, după prea mult timp. Consider că nu e deloc greșit să facem pași mici și hotărâți, mai ales că, așa cum spuneam, chiar și pe un camp pustiu poți găsi lucruri minunate, dacă alegi să le vezi. Plus că tuturor ne place marea.

Ce va fi diferit față de vacanțele în doi? Vom face rezervări pentru cazare, deoarece nu cred că ne-am descurca chiar ok să dormim în mașină o noapte întreagă, în caz că nu am găsi nimic la fața locului, și vom face un plan, în primul rând în ceea ce privește mâncarea. Cu doi copii cărora le e foame chiar și cel mai banal drum se transformă într-unul de coșmar. Prin urmare, vom avea grijă să avem sandwich-uri și alte gustări la noi și 2-3 variante de restauranate, a căror adresă să o salvăm înainte în GPS, pentru că da, între timp am renunțat la harta clasică..Nu vom uita, bineînțeles, de apă și vom face un plan și pentru situații neprevăzute, care include cafea instant pentru noi și sucuri – cât mai naturale – pentru copii. Nu în ultimul rând, ne vom asigura că în locurile în care dorim să ajungem avem acces facil la parcare.

Ce va fi asemănător cu vacanțele în doi, de dinainte de copii? Ne vom fixa un obiectiv până la care să mergem nu repede, ci foarte încet, pe principiul drumul e mai important decât destinația. Prin urmare, vom face două opriri cu cazare de o noapte, maxim două , atât la dus, cât și la întors, urmând a petrece trei nopți la destinația finală. Asta ne va oferi posibilitatea de a zăbovi mai mult timp pe drum, fără a obosi foarte tare, nici noi, nici copiii. Vom face opriri dese, în locuri stabilite de dinainte, sau alese spontan, inclusiv în funcție de cerințele copiilor.

Cum ne vom orgazniza? Pentru că bagajele sunt foarte multe de când suntem patru, iar asta reduce considerabil confortul din mașină, deoarece nu încap toate în portbagaj, vom echipa mașina o cutie portbagaj. Apoi, voi organiza bagaje micuțe, pentru fiecare cazare, cu câte un rând de haine și produse de îngrijire în recipiente mici, cât să ne ajungă pentru una-două utilizări. Separat, vom avea o trusă de prim ajutor și un bagaj care să cuprindă câteva haine pentru vremea rea.

Cum vor rezista copiii? Ei sunt foarte curioși și dornici de explorare, dorm bine în mașină, pentru perioade scurte, atunci când e cazul, și nu au nicio problemă în a sta în scaune speciale pentru copii. Drumurile fiind scurte, cu multe opriri, sunt sigură că or să fie ok. Pentru orice eventualitate, vom avea și jucăriile preferate, alături de cărți și jucării noi, plus cântecelele lor preferate și cartonașe cu jocuri. Mi-aș dori însă, în primul rând, să privească pe geam și să vadă ce e în jurul lor. Să vadă și ei norii. Deja au început.

Vom lua și bicicletele cu noi? Nu, în acest moment nu. Deși le place destul de tare să se plimbe cu diverse vehicule pentru copii, cel mai mult le place să meargă pe jos. Nu de puține ori s-au oprit și ne-au pasat nouă trotinetele, sau bicicletele. Desigur că și le pot duce singuri, dar nu cred că e cazul să complicăm lucrurile. Nu acum. În anul următor.

De ce o astfel de călătorie și nu una clasică? Pentru că ne place să călătorim și să explorăm, dar și pentru că mașina îmi dă o siguranță mult mai mare decât avionul. Pentru că nu vrem doar să mergem la mare, ci și să vizităm, să descoperim locuri și oameni noi și să ne bucurăm de tot ceea ce întâlnim în jurul nostru. Altfel, deși sunt destul de buni prieteni cu mașina, un drum de 5-6 ore – cel mai lung pe care l-am făcut – este destul de obositor pentru copii, iar asta înseamnă și că ajung obosiți la destinație – și nu doar ei – și, implicit, nu mai trăiesc momentul cu aceeași intensitate. Plus că, mereu am făcut opriri pe drum și tot mereu, ei și-au dorit să zăbovim mai mult, dar nu am acceptat pentru că ne grăbeam. O astfel de vacanță va mai diminua din graba aceasta atât de prea caracteristică zilelor noastre.

Unde vom merge mai exact? Asta voi putea spune cu certitudine după ce voi face rezervările, dar în mare, aș face prima oprire într-o stațiune din țara noastră, gen Neptun sau Mangalia, ca să avem apoi cu ce să facem comparații, dar si ca sa evităm un prim drum se 4-5 ore. Apoi, aș merge în Albena și, de acolo, în Elenite, unde am zăbovi mai mult. La întoarcere, îmi par atractive Sf. Constantin și Elena și, neapărat, Balcic.

Cum m-am hotărât să fac asta? Puternic inspirată de noua temă de articol propusă de AutoGedal, un magazin online cu gamă foarte variată de accesorii pentru mașini. Astfel, am început să scriu despre ce a fost și am ajuns să fac planuri reale pentru vacanță. Vă invit să îi vizitați, poate vi se întâmplă la fel. Mai ales că garantează calitatea produselor comercializate, dar și livrare rapidă, prețuri corecte și consiliere gratuită.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Sursa foto: AutoGedal