Mă învelesc în pătură și mă așez confortabil pe canapea. Mi-e frig și visez la vară… Mirosul mării, nisipul fin printre degetele mele, apa curată și caldă… Îmi iau telefonul, decisă să-mi duc visul la un alt nivel, dar nu apuc să îl pornesc, că ușa se deschide cu un scârțâit. Doi ochișori somnoroși mă privesc ștrengărește de după ușă și un băiețel mic se strecoară în brațele mele, sub pătură. Mă întreabă încet ce fac, iar eu îi spun că voiam să planific o vacanță la mare. Ochișorii se deschid mari și orice rămășiță de somn dispare din ei. A venit vara?! Mergem la mare? Îi explic că doar ce a început iarna și mai sunt câteva luni până la vară, dar că, dacă planificăm vacanța din timp, accesând Oferte Early booking, vom economisi bani, sau, mai pe înțelesul lui, cu aceiași bani vom putea merge în locuri mult mai frumoase, pentru mai mult timp. Ochișorii încep să strălucească, iar băiețelul mă roagă să îl las să mă ajute.Îi place mult să deblocheze telefonul și știe să scrie cuvinte simple pe el, chiar dacă e prea mic pentru a scrie cu mâna, pe foaie. Îl las și îi dictez, pe litere, Christian Tour. Ajungem pe site și căutăm poze cu apa albastră. Deschidem o ofertă cu Vacanță în Skiathos Grecia și cei doi ochișori privesc fascinați fotografiile. Fascinată, îl privesc și eu pe el. Are doar cinci ani și e incredibil de frumos și inteligent. Îi place poveștile citite de mine, dar și acelea pe care le construiește el, explorând. Adoră să călătorească și iubește apa. A văzut marea pentru prima dată atunci când avea puțin peste un an. Striga tare pe plaja pustie Apă malee tatiii! și voia să intre în ea, îmbrăcat, chiar dacă era abia 1 mai.

Spre deosebire de el, eu am cunoscut marea când aveam patru ani și, apoi, am revăzut-o peste încă vreo șaisprezece ani. E privilegiat băiețelul? Așa ar părea, la prima vedere, dar eu nu cred că e. Ce trăiește el e normalul. Eu m-am născut într-o lume care era puțin întoarsă pe dos.

Întâmplător sau nu, acea primă vacanță la mare – și ultima vacanță din copilăria mea – s-a întâmplat într-un an mare. Un an în care oamenii au trăit, pentru prima dată după mult timp, ceva ce se numește libertate. O libertate cu multiple forme de exprimare, printre care și libertatea de a călători. Puțini au mai avut bani să facă asta apoi și nu știu cât de tare i-a încălzit sentimentul că pot, când, în fapt, soarele care încălzea valurile albastre nu le-a mai atins niciodată pielea. Înainte de acel an, cei mai mulți mergeau în clasica și generoasa vacanță la mare. În același loc, pe plaja Mării Negre, cu aceleași distracții, an după an. Mulți își amintesc cu nostalgie de vremurile de aur și de cât de cel mai frumos era totul. Pentru că, dacă nu cunoști altceva, acel singur frumos din viața ta ți se pare că e la superlativ. Am văzut asta la copiii mei care, până acum, n-au ieșit din țară. Pentru ei, vacanța de vara trecută de pe litoralul românesc a fost minunată. Nu i-au deranjat apa prea rece, scoicile din nisip, mizeria, alegele, mâncarea proastă, sau oamenii nepoliticoși. Ei iubesc marea și iubesc cel mai mult marea aceasta, pe care au cunoscut-o ei, așa cum e ea. Ce n-au cunoscut, încă nu există pentru ei. De asta pozele din Grecia sunt hipnotizante pentru băiețel. Când se gândește la mare, el  nu vede un vis, ci amintirile lui. După ele tânjește, așa cum și părinții mei au tânjit apoi după clasicele lor vacanțe din Mamaia, care le fusese ca o a doua casă. Nu visau ei la Grecia, sau alte minunații. Nu visau ei că, peste câțiva ani, cu doar un strop de ajutor, nepoțelul lor de cinci ani își va planifica singur vacanța în afara țării, de pe un smartfone. Ei nu visau nici măcar la fotografii din alte țări, dar toate vacanțele lor ratate le-au făcut posbile pe ale noastre de acum. Asta nu-i împiedică însă, să-și amintească cu drag de trenul care-i purta spre valurile albastre, sau de cearceaful alb întins pe direct pe plajă ,sub care simțeai frământându-se chiar nisipul și nu spătarul din plastic al unui șezlong; sau de înghețata în formă de unt pe care o savurai pe ritmuri de Radio Vacanța, dar și de acea masă unică, luată la restaurant și nu la cantina hotelului. Da, ei își amintesc cu drag, în timp ce privesc puținele fotografii – adevărate, pe care poți să le atingi – făcute de un fotograf care se plimba pe plajă și nu developa pe loc pozele, ci ți le aducea peste 2-3 zile, în același loc. Le privesc și parcă oamenii prind viață, dintr-o dată, cam ca în piesele pe care le vedeau live, în aerul liber și răcoritor al serii, la Teatrul de Vară din Mamaia.

Chiar și aici putem merge, mami?  îmi întrerupe vocea de copil Trenul Gândurilor care se rătăcise pe undeva, prin Mamaia anilor 80. Sigur că da, îi răspund, privind pe telefon câteva fotografii cu Marea Roșie și Piramidele din Egipt. Poate că nu neapărat în vara care urmează, dar putem merge oriunde îți dorești tu. Trebuie doar să învățăm și să muncim și-apoi vom putea ajunge în orice punct de pe harta cea mare de pe perete. Vom începe vara următoare, când vom zbura cu avionul, printre nori albi și pufoși, iar el ne va purta până la alte valuri, mai albastre decât cele pe care le cunoști deja. Vom dormi la un hotel cu piscină și loc de joacă pentru copii, de pe fereastra căruia vom privi chiar marea; vom cunoaște oameni noi și ne vom distra învățând cuvinte în limbile vorbite de ei și descoperind modul lor de viață. Vom mânca la restaurant și ne vom putea alege orice feluri de mâncare dorim, unele adevărate delicatese, cum sunt creveții, care sunt mult mai gustoși acolo, altele, mai ciudate, dacă vom fi curioși să experimentăm. Vom face scufundări și chiar vom putea vizita ruinele unei cetăți, sau, poate, vom urca pe un munte, chiar dacă vom fi la mare. Ne vom răcori apoi cu fructe proaspete, direct din copaci culese. Și toate astea la prețuri reduse cu până la 55%, adaug eu, cu ochii pe reducerile din telefon, când observ că băiețelul a adormit în brațele mele, visând, probabil, după cum zâmbește,  că se leagănă în apa sărată a mării albastre.

• 

• 

Omul sfințește locul. Frumusețea vacanței e data de oameni, în primul rând, dar detaliile contează mult și ele. Încă sunt și în zilele noastre oameni care nu își permit o vacanță decentă. Ce era înainte la îndemâna oricui, într-o așa numită Epocă de Aur, a devenit acum un lux ,dar doar în ceea ce privește banii pe care îi dai – dacă îi ai –  și nu și cu privire la ce primești în schimbul lor. Acum, e mai accesibil să pleci în altă țară, decât să îți faci vacanța la noi și, de ce să nu recunoaștem, e și mult mai frumos, cel puțin când vine vorba de mare. Dincolo de asta însă, cea mai importantă e libertatea. Libertatea de a alege să pleci oriunde dorești, atunci când dorești. Restul e poveste și fiecare își scrie povestea lui, unică.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Sursa foto – Christiantour.ro