Tot de la baietelul meu pornesc și articolul de azi. Eu cred tare că noi, oamenii mari, avem foarte multe de învățat de la copii. În cazul nostru, Tudor pare că dorește a ne învața cum să fim mai înțelepți, pe când Maria ne învață empatia și cum să fim mai buni.

Așadar, într-o zi în care mă supărasem pe Tudor destul de tare, băiețelul mi-a spus „Dar eu nu știu cum să fac fapte bune!”

N-avea, desigur, dreptate. E un copil minunat care face o mulțime de lucruri frumoase și bune. Are, desigur, și o personalitate mai vulcanică. Mi-e greu să îl descriu în cuvinte, poate voi reuși într-o zi. Cert e că nu avea suficient de mare importanță faptul că eu știam că el știe și că poate. Important era să afle și el.

Desigur că, la fel de importante sunt și cauzele, dar, din nou, asta e o altă poveste. În cazul de față, trecem direct la rezolvare. Mai exact, la Borcanul cu fapte bune.

Pe scurt, se ia un borcan, se decorează după posibilitățile și preferințele copilului – noi am pus inimioare pentru că faptele bune vin din inimă, stele ca sa facem fapte bune multe de tot, ca stelele de multe, și imagini cu planeta noastră pentru că asta am avut, dar si pentru că vrem să umplem planeta cu fapte bune. Am vopsit și capacele cu acuarele și am pus și sclipici pentru că era mai interesant, dar și pentru că faptele bune sunt magice, iar copiii asociază stralucirea sclipiciului cu magia. La final, am tăiat câteva coli în bucăți mai mici, fiecare după puterile lui, și am stabilit ca de fiecare dată când facem o faptă bună să o scriem pe o bucățică de coală și să o punem în Borcanul cu fapte bune. Facem asta timp de o săptămână, iar la final copiii vor primi câte un premiu, dar nu orice premiu, ci unul special. Acest premiu special o să se nască din faptele lor bune, deci nu știu exact ce o să fie. Vom deschide borcanul cu fapte bune, vom citi ce scrie pe bilețel, vom discuta și ne vom lăsa inspirați de ce descoperim acolo. Apoi, o vom lua de la capăt, pentru o perioadă de două săptămâni și tot așa.

Cred că o astfel de activitate îi ajută pe copii să vadă cât sunt de buni și să aibă mai multă încredere în ei; îi impulsionează să facă cât mai multe fapte bune (simpla umplere a borcanului e o activitate foarte interesantă din câte observ) și, de asemenea, îi ajută să identifice faptele bune și să conștientizeze mai bine semnificația și consecințele lor. Plus că atunci când faci un lucru zilnic, la un moment dat acel lucru ajunge să fie parte din tine. Mai cred și că nici nouă, oamenilor mari, nu ne-ar strica să avem un borcan cu fapte bune. E simplu și la îndemâna oricui. Doar prinul pas e mai greu. 🙂

Sursa foto – pexels.com