Copiii mei sunt bolnavi, de ieri. N-au nimic grav, astăzi s-au simțit mult mai bine, dar pentru că sunt mici este, desigur, o provocare să le fii alături. Asta, alături, de lipsa somnului, m-au făcut să trăiesc într-un fel de bulă în ultimele două zile, rămânând în urmă cu știrile. M-am trezit în seara asta și trezirea n-a foat deloc plăcută.

La fel ca în aproape fiecare marți, am zis să fac o comandă prin Bringo. Așa mă aprovizionez în timpul săptămânii cu produse proaspete, în special pește. Am adăugat produsele în coș și am plasat comanda, dar am avut o surpriză. După ce a căutat timp de câteva minute, aplicația mi-a spus că n-a gasit niciun livrator. Asta e o premieră. Nu mi s-a mai întâmplat nici de sărbători. M-am gândit că e o eroare, dar treaba asta s-a repetat de vreo trei ori. Abia în ultima clipă, când deja nu mai speram, mi-a fost preluată comanda. Am răsuflat ușurată, dar aveam să aflu că surprizele nu se terminaseră. Printre altele, comandasem și o pungă cu făină. Una singură, da, pentru că doream să fac pizza. Livratorul m-a sunat și mi-a spus că rafturile cu făină și mălai sunt goale. Și nici conserva de roșii pe care o doream pentru sos nu a găsit-o. A gasit doar un înlocuitor care nu era deloc ce îmi doream.

Între timp, am început să citesc și eu pe internet și am aflat despre panica ce s-a instalat pe aici, despre oamenii care au luat cu asalt magazinele. Puternic prinsă în bula mea, nu m-am gandit la asta. M-a luat pe nepregătite. Un lucru știu totuși- mi-e mai teamă de panică, decât de virusul din China. Plus că panica îmi pare că e cea mai bună metodă de a răspândi un virus. Nu sunt medic, desigur. La ora asta sunt doar o mămică foarte obosită și supărată că mâine nu va mânca nici pește, nici pizza (da, știu, fiecare cu problemele lui 🙂 deci fiți blânzi. Totuși, am reținut bine care sunt principalele recomandări pentru a ne proteja de virus – să ne spălăm bine pe mâini și să evităm spațiile închise și aglomerate. Ce au făcut toți oamenii care s-au lăsat pradă panicii? E simplu. N-au respectat fix una dintre cele mai importante recomandări. Nu doar că s-au dus în spațiile închise și aglomerate, le-au și supraaglomerat. Îmi amintește treaba asta de niște vremuri de acum câteva sute se ani când epidemiile erau la ordinea zilei, iar oamenii, speriați, se întâlneau cu toții la biserică, pentru a se ruga, facilitând astfel răspândirea bolii. Credeam însă că de atunci am învățat ceva.

Ce voi face eu în condițiile acestea? E la fel de simplu. Mă voi alătura lor și îmi voi face, bineînțeles, provizii. Pentru că am învățat în seara asta că e destul de periculoasă această panică. În cazul meu, era cât pe-aci să n-am ce găti mâine, fapt ce poate fi o problemă când ai doi copii mici care mai sunt si bolnavi. Presupun că urmează și mai rău. Panica naște panică. Nu voi merge, desigur, în magazinele supraaglomerate. Încă n-am epuizat alte soluții, dar cert e că voi merge în aceeași direcție. Pentru că, așa cum spuneam, de oamenii care intră în panică îmi e mai teamă decât de virus. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, voi face fix ce am făcut și până acum. Voi urma recomandările primite din surse serioase și cam atât. Restul nu mai depinde de mine.

La final vreau să spun că înțeleg, totuși, această panică. Așa cum spunea o prietenă dragă, e normal să intrăm în panică având în vedere felul în care sunt gestionate, în general, situațiile dificile în țara noastră. Totuși, poate ar fi bine să ne oprim, măcar puțin. Sa respirăm adânc, cu sau fără mască, și să încercăm să luam decizii care să nu ne pună în pericol mai tare decât suntem deja.