Când am rămas pentru prima dată însărcinată, eram și profesoară și în ultimul an la master, în același timp. Mi-a fost un pic frică atunci. Îmi era frică la școală de tot felul de boli pe care copiii le pot transmite ușor și care nu-s periculoase pentru ei, dar sunt periculoase pentru o femeie însărcinată. Dar îmi era frică și în facultate, pentru că toaletele erau foarte murdare – și cu toții știm că o femeie însărcinată petrece mult timp acolo – și nu găseai nici măcar un strop de săpun. Ce am făcut? Am pus săpun lichid într-o sticluță mică și l-am purtat după mine mereu. Recunosc că mi-a trecut prin cap și că mă vor considera ciudată colegii. Deși nu era foarte mare diferență între noi, anii aceia, așa puțini cum erau, contau, alături de, desigur, faptul că eu eram căsătorită și gravidă. Așa că n-am vrut să mai pun și sapunul între noi. Săpun pe care cu toții l-am fi folosit, dacă ar fi existat, dar a cărui lipsă nu împiedica un student să fumeze în toaleta facultății – deci, practic, să își atingă gura cu mâinile – după ce s-a spălat pe mâini doar cu apă.

Mi-am amintit de asta azi. Ultima dată când am fost eu într-un magazin nu mai era nici urmă de dezinfectant, nici sub formă de șervețele, nici spray. Acum, eu nici nu m-am dumirit prea bine cum e cu eficiența acestuia, dar știu că pe vremea când eram însărcinată și nici nu mă gandeam măcar că aș putea trăi vreodată ce trăiesc azi, deși foloseam și gel dezinfectant, nu îl consideram suficient, motiv pentru care plecam cu săpunul în geantă. Îmi amintesc și de un experiment făcut de două educatoare, cu ceva înainte să înceapă nebunia asta. Nu mai știu din ce țară erau, dar din dorința de a îi învăța pe copii despre cât de important e să se spele pe mâini au folosit cinci felii de pâine pentru un experiment tare interesant. Cu una au sters tastatura laptopului, pe una au pus mâinile murdare, pe una au pus mainile șterse cu gel antibacterian, pe una au pus mâinile spalate cu sapun si pe una nu au atins-o. Le-au pus pe toate în pungi închise ermetic. Vă las pe voi să ghiciți care felii de pâine au rezistat cel mai bine și cel mai mult. Vă dau un indiciu – au foat doar două.

Concluzia ar fi că nimic nu bate apa și săpunul, iar în caz că nu ați prins geluri și șervețele cred că nu-i nimic ciudat dacă te plimbi cu sticluța cu săpun după tine, zilele acestea. Și da, ne putem spăla și afară. Folosim un bidon cu apă cu capac gaurit – având desigur și un capac normal, de rezervă – sau bidoane din acelea de Aqua Carpatica, pentru copii. Nu e ideal, dar tot e bine, zic eu și de aici și titlul. Soluții exista mereu, doar că nu mereu avem ochi să le vedem.

În altă ordine se idei, am vrut și eu să încep un Juranl de Coronavirus, dar nu mai am energie. Pentru mine azi a foat ziua 1 pentru că azi a fost prima zi în care m-am confrunat singură, fără soțul meu, cu doi copii închiși în casă. Am supraviețuit, dar acum am nevoie de somn.

Pentru cei care au timp să vadă filme, mi-am amintit de cel de mai jos când, în seara asta, intersectându-mă prin casă cu soțul meu, m-am dat doi pași în spate. El a fost la muncă azi… Mi-am revenit repede, ca oricum l-au îmbrățișat copiii, deci rămânem împreună, deși nu știu dacă vom apuca să vedem și vreun film. Suntem prea distruși seara. 🙂 Cel de mai jos nu vi-l pot povesti. A trecut mult timp de când l-am văzut, dar știu sigur că, printre altele, e și despre distanță. Distanța intre oameni. Plus că acum, când l-am căutat pe Youtube mi-a sărit în ochi un titlu – Demolition man vs Coronavirus. Deci sigur merge văzut. 🙂

Vizionare plăcută sau Noapte buna și lungă. Frumos ar fi să ne trezim mâine dimineață și să constatăm că a fost totul doar un coșmar.