Urăsc și iubesc toamna. Nu-mi plac ploile ei reci ca niște înțepături ascuțite și nici vînturile tăioase care te fac să te simți mic, singur și gol. Nu-mi plac diminețile friguroase și nici senzația de peșteră pe care o capătă casa atunci cînd temperaturile scăzute au pătruns înăuntrul ei iar apa fierbinte încă nu curge prin calorifere. Nu-mi plac hainele ude și cerul mohărât care îți dă senzația de seară în plină zi. Nu-mi place cenușiul atunci cînd nu-i nimic să contrasteze cu el.

Totuși, la fel cum o urăsc, o și iubesc și sigur nu pentru că s-au născut copiii mei toamna, căci nu-i nimic mai greu decît să îmbraci și dezbraci un bebeluș sau un copil mic atunci cînd frigul bate la toate ușile și intră singur, fără să te întrebe dacă vrei să-l primești. Nu, nu nașterea copiilor mă face să iubesc toamna, deși, cu siguranță, ea colorează albumele cenușii, dar rîsetele lor da. E aproape imposibil să-mi păstrez fața mohorâtă dintr-o zi ploiasă de toamnă atunci cînd îi văd chicotind și sărind în toate bălțile. Priveliștea asta desprinsă, parcă, dintr-un parc de distracții, mă face imediat să zîmbesc și, uneori, să sar și eu în apa rece. Și parcă nu mai e chiar așa de rece.

Apoi, iubesc toamna pentru că o văd ca pe un fel de anotimp al îmbrățișărilor, căci nu-i metodă mai bună de a te încălzi ca aceea în care te cuibărești în brațele iubitului, sau în care ții tu în brațe un trup mic și pufos de copil care vrea, parcă, să intre cu totul în tine. Din nou.

Nu în ultimul rînd, în ciuda aparențelor, toamna este despre culoare, căci doar o tristețe cuibărită prea adînc în sufletul tău te poate împiedica să vezi atît de minunatele nunațe în care natura zugrăvește totul. Tot ea poate fi alungată de toamnă, dacă alegi să respiri adînc aerul proaspăt și deschizi ochii mari pentru a vedea, poate, cea mai frumoasă paletă de culori. Și cea mai bună metodă de a te bucura de culorile toamnei e să te plimbi printre ele și să le porți pentru că da, toamna este și despre haine. Pufoase și fine, colorate și cu adevărat seducătoare, dar, mai ales, aducătoare de căldură, hainele ies în evidență mai mult ca oricînd. Da, toamna este anotimpul îmbrățișărilor, dar și al hainelor pentru că, după ce o vară întreagă ne-am dorit doar să scăpăm de ele, acum începem să le căutăm din nou. Ele ne aduc confort, zîmbete și mîngăieri călduroase pe trupurile înfrigurate, astfel că n-avem cum să începem toamna fără să dăm hainelor ce-i al hainelor și vă voi prezenta mai jos 7 piese vestimentare fără de care toamna mea n-ar mai fi la fel. Adică n-ar mai fi așa de iubită.

Desigur că n-aș avea cum să nu încep cu ghetele, căci sunt indispensabile pentru a traversa micile pârâuri care apar, inevitabil, în aproape orice oraș. Îmi plac nunațele de maro pentru ghete și mi se pare absolut minunat să descopăr atît de multe.

• 

• 

Dar nu-s doar ghetele importante, ci și ce se ascunde în ele. Nu există toamnă fără șosete și nici metodă mai bună de-a te distra. Șosetele colorate, micul secret care ne ajută să ne simțim mai veseli pe dinăuntru chiar și în zilele cele mai cenușii, sunt nelipsite din toamna mea.

Mână în mână cu șosetele merg eșarfele și fularele. Primele pentru zile mai călduroase, iar celelalte pentru cînd e mai frig. Dincolo de partea practică, textura lor fină și pufoasă, dar și aspectul deosebit, au darul de a colora peeisajul și chiar de-a îndulci viața.

• 

• 

Blugii reintră în scenă, spre marea mea bucurie, căci confortul pe care mi-l dau îmi lipsește tare de tot vara. Deși îmi sunt aproape ca o uniformă de ceva timp, tot îi iubesc, mai ales că diversitatea face ca blugii să nu mai fie doar blugi. Ei vin în forme și culori diferite, adaptându-se și readapdatându-se și, în același timp, păstrînd acel ceva familiar. În ceea ce mă privește, rămîn fan al blugilor Levis. Dacă sunt și la reducere, cu atît mai bine.

• 

• 

Mai sunt, desigur, puloverele pufoase și/sau confortabile, perfecte atât în casă, cât și afară.

• 

• 

Apoi, ador jachetele și gecile, fie că-s din denim, amintindu-mi de adolescență, fie că-s ușor diferite, aducînd o notă aparte de eleganță, oricît de sport te-ai îmbrăca. Pentru că da, toamna e și despre eleganță, în topul pieselor de acest fel tronând paltoanele care sunt, cred, singurele la care nu am renunțat de când stilul meu vestimentar- dacă pot să îi spun așa – a devenit mai degrabă confortabil.

• 

• 

Nu în ultimul rînd, pentru că nu vreau să uitam nici de confortul din interiorul caselor noastre, pijamalele pufoase sau, pur și simplu, draguțe, care încălzesc nopți reci și dimineți lungi, n-au cum lipsi din toamna mea. Ele aduc căldură și, învăluită în ele, alături de o ceașcă cu ceai fierbinte, redescopăr, în liniștea serilor, minunatele lucruri pe care le am. Pentru că da, toamna este și anotimpul în care multe dintre lucrurile pe care le-am uitat, sau pe care le luăm de bune în viața de zi cu zi, se dezvăluie din nou în fața ochilor noștri, în toată splendoarea lor. Apreciem mai mult căminul pe care-l avem și care ne protejează de frigul de afară, simțim mai adânc în suflet iubirea celor din jur, dar și căldura hainelor.

Da, iubesc toamna pentru că-i mai mult frumoasă, veselă și colorată, decît tristă, iar în cazul în care nu v-am convins și pe voi că-i așa, vă invit să răsfoiți colecția de toamnă a celor de la Answear. Sigur veți găsi ceva care să vă încălzească trupul, dar și care să vă facă să zîmbiți.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Sursa foto – Answear.ro